Educaţie creativă în şcolile din Ferentari

Asociaţia Komunitas a lansat de curând o revistă scrisă în exclusivitate de eleve şi studente, numită „Feminitate, Egalitate, Solidaritate“. Două şcoli din cartierul Ferentari (Bucureşti) experimentează metode de educaţie nonformală prin fotografie, film şi pictură.

Nu toţi copiii au acasă un aparat foto, o cameră video, cu care să experimenteze. Şi nu toţi părinţii îşi permit să‑şi ducă copilul la film sau să-l plimbe prin oraş. Sunt limitări financiare pe care le simt şi copiii din zona mărginaşă a Bucureştiului, Ferentari.

Mai multe organizaţii nonguvernamentale derulează proiecte pentru elevii de aici. Asociaţia Komunitas a lansat de curând revista

„Feminitate, Egalitate, Solidaritate" care face parte dintr-un proiect de educaţie nonformală. Sunt implicate 50 de eleve din toţi cei patru ani de  gimnaziu de la şcolile 136 şi 148 din cartierul mărginaş Ferentari. Este vorba despre zonele Zăbrăuţi şi Aleea Livezilor - „zone segregate în jurul cărora se creează un cerc vicios, marcat de lipsa de susţinere pentru continuarea şcolii, în familie şi în cercul de prieteni, munca necalificată timpurie, frică şi dependenţă financiară de bărbat" -, aşa cum argumentează cei de la Komunitas.

Organizaţia şi-a dorit  să le aducă fetelor de gimnaziu mai multă încredere în ele şi să le creeze alternative de educaţie. Ele au primit sprijinul câtorva studente la facultăţi din Bucureşti, cu vârsta între 20 şi 25 ani, la începutul carierei.

Ioana Ilie, coordonatoarea proiectului, crede că, în primul rând, „lucrul la revistă a fost o ocazie pentru echipa proiectului să sondeze în ce măsură modelele lor de percepţie le limitează vieţile şi deciziile. Următoarele trei luni ale proiectului vor conţine ateliere de teatru, muzică şi dans, urmând ca la finalul acestora să lansăm al doilea număr al revistei «Feminitate, Egalitate, Solidaritate»".

Cartier fără diferenţe

O creaţie comună a fetelor, de la atelierul de pictură

Pe lângă lucrul la revistă, cele 50 de eleve au participat la ateliere de pictură, fotografie şi film. Beatrice Mihalache, elevă în clasa a VIII-a, spune că cel mai mult i-a plăcut să-şi intervieveze colegele de proiect. „Mi-a plăcut cu cine am lucrat. Studentele cu care am lucrat nu sunt mentori, sunt mai mult: ca nişte prietene, ne ajută, ne sfătuiesc".

Nicoleta Apostol, una dintre studentele participante la proiect, spune că fetele sunt conştiente de stigmatul care planează asupra Ferentariului, dar sunt ataşate de cartierul lor.

„Identifică problemele specifice zonei şi sugerează soluţii care ar putea îmbunătăţi viaţa rezidenţilor. Discutând cu unele dintre fete, mi s-a părut interesant că nu au tendinţa de a separa locuitorii cartierului pe criterii etnice, rezidenţii din Ferentari formează un grup omogen, indiferent dacă sunt români sau romi, iar fetele se identifică nediferenţiat cu acest grup.

De asemenea, fetele interacţionează între ele şi leagă prietenii indiferent de etnie, iar unul dintre motive cred că este tocmai faptul că au crescut într-un cartier mixt din punct de vedere etnic", explică studenta la Centrul de Excelenţă în Studiul Imaginii, Universitatea de Arhitectură.

Au învăţat să fotografieze

S-au intervievat reciproc pentru articolele din revistă

Atelierele de educaţie nonformală le ajută în mod direct să înveţe lucruri destul de practice, spune Victoria Apostol, studentă în anul III la Ştiinţe Politice (SNSPA): „Cum să facă o poză bună, din ce unghi să bată lumina, pe cine sau ce se focusează, cum se foloseşte o cameră video, cum să faci o brăţară. Vizitează anumite locuri în Bucureşti, merg în parcuri, librării cu pereţi pictaţi, merg la film, se exprimă prin desen şi scris, cunosc diferite personalităţi din muzică, artă, fotografie, teatru".

Marinela Oprea, studentă la Facultatea de Jurnalism, spune că proiectul poate fi considerat o relaţie de mentorat: „Le ajutăm să fie dezinhibate, să-şi exprime propriile păreri. Atelierele de educaţie nonformală sunt activităţi de dezvoltare personală care le ajută să-şi exprime cu uşurinţă părerile, să fie spontane în scris".

Viitor ghid de educaţie nonformală

Cele 50 de eleve de la şcolile 136 şi 148 mai au şi ore săptămânale de consiliere psihologică, pe toată durata proiectului. Bogdan Rusu, psiholog, spune că problemele lor sunt normale perioadei de viaţă prin care trec - adolescenţa.

„Acolo unde există lipsuri financiare, părinţii fac tot ceea ce le stă în putinţă pentru ca fetele să nu resimtă acest lucru. Cât despre etnie, cred că în Ferentari, în ciuda mai multor probleme cu care se confruntă oamenii, discriminarea etnică şi atitudinile rasiste sunt mai rare decât în alte zone ale Bucureştiului, oamenii de aici părând că au învăţat mai mult din lecţia necesităţii acceptării, înţelegerii şi convieţuirii interetnice".

Au învăţat să fotografieze şi să filmeze de la specialişti

Până în vară urmează alte trei ateliere: de dans, muzică şi teatru. Asociaţia Komunitas îşi doreşte ca, după proiect, să lanseze un ghid de educaţie nonformală pentru tinere vulnerabile, care să devină un material-suport pentru iniţiative de acest gen. 

"Fetele nu separă locuitorii cartierului pe criterii etnice, rezidenţii din Ferentari formează un grup omogen, indiferent dacă sunt români sau romi."
Nicoleta Apostol
studentă

Cine se implică în proiect?

Proiectul este derulat de Asociaţia Komunitas, cu sprijinul Masterului de Gen, Politici şi Minorităţi din cadrul SNSPA şi Facultăţii de Ştiinţe Politice, Universitatea Bucureşti şi este finanţat de Fundaţia Soros, prin Programul Fondul de Urgenţă.