Copiii rromi așteaptă o șansă din partea școlii

Numeroase studii arată că nivelul de educaţie al etniei rrome, în România, este unul foarte scăzut, aparent din cauza tradiţiei. O cercetare recentă a Fundaţiei Soros arată că tradiţia rromă nu mai reprezintă un impediment spre educaţie, iar problemele sunt cauzate mai degrabă de sărăcie.

Unul din trei români de etnie rromă are doar patru clase. Cel mult jumătate au făcut şi gimnaziul. În schimb, un sfert din populaţia rromă declară că nu ştie să scrie şi să citească. În ciuda acestei situaţii, un fapt de necontestat, concluzia a numeroase studii sociologice făcute în ultimii ani e că rromii îşi vor copiii la şcoală. Ca şi în cazul populaţiei majoritare, sărăcia este cea care-i împiedică pe rromi să-şi împlinească aspiraţia de a-şi vedea copiii şcoliţi, fără a exista vreo legătură cu etnia, se arată într-o cercetare recentă a Fundaţiei Soros.

Daniela Tarnovschi, coordonator de programe la Soros, crede astfel că problemele trebuie privite din mai multe perspective. „Ei vor să-şi trimită copiii la şcoală, dar nu îi pot trimite dacă nu au minimul de resurse. Îşi doresc educaţie. Sunt conştienţi că fără şcoală nu-şi găsesc un loc de muncă. Este importantă educaţia tatălui, dar şi impulsul mamei către educaţie.

Reproducerea asta a nivelului de educaţie nu e o chestie care se întâmplă doar la rromi, că în general la oameni săraci. Lipsa de educaţie la rromi îi face să accepte joburi de unde? Agricultură, construcţii, unde sunt meseriile necalificate. Ei declară că ar face orice, ar munci orice. Este afirmaţia unui om disperat, fără niciun fel de calificare", explică Daniela.

Succesul în viaţă: sănătate, muncă şi noroc

Posibil fiindcă trăiesc într-o succesiune de eşecuri, cu un slab acces la informaţie şi, în mare parte, excluşi prin discriminare - rromii nu pun educaţia pe lista celor trei condiţii care conduc la reuşita în viaţă, arată cercetarea. Pentru ei, mai importante sunt  „sănătatea, munca şi norocul", după cum se arată în studiu.

O corelaţie simplă între nivelul de educaţie al respondentului şi cel al tatălui său demonstrează că situaţia la nivelul populaţiei rroma nu este cu nimic diferită de cea a populaţiei majoritare: un individ ai cărui părinţi (de regulă, raportarea se face la educaţia tatălui) au un nivel înalt de educaţie este mult mai probabil să aibă şi el acelaşi nivel de educaţie, în timp ce un nivel scăzut de educaţie al părinţilor conduce la un nivel scăzut de educaţie al copiilor. Până acum, măsurile aplicate la nivelul sistemului de învăţământ au reuşit să crească doar cu cel mult o treaptă nivelul de şcolarizare al copiilor comparativ cu cel al părinţilor.

„E gândirea omului sărac: «dacă eu merg la un curs de calificare, în ziua aia nu muncesc şi nu câştig pâinea pentru familia mea.» Dacă îl iei la un curs de calificare, dă-i măcar nişte bani fiindcă altfel nu au cum să meargă. E o chestiune de de supravieţuire, deci asigură-i un fel de bursă pentru perioada în care merge la calificare, fă-i calificarea în funcţie posibilităţi şi de nivelul de educaţie", explică Daniela Tarnovschi o posibilă soluţie la procesul de calificare.

În familiile cu mulţi copii şi cu un grad ridicat al sărăciei, de foarte multe ori, copiii mai mari au în responsabilitate îngrijirea celor mai mici membri ai gospodăriei ceea ce conduce la mari carenţe în educaţia copiilor mai mari.

Majoritatea studiilor din ultimii ani arată că, în mediul rural mai ale, începând cu vârsta de 11 şi 12 ani, copiii încep să muncească în gospodărie sau în afara acesteia, ceea ce situează şcoala în afara preocupărilor lor.

Alocaţie tăiată pentru absenteism

Acum două săptămâni, în timpul discuţiilor cu Înaltul comisar pentru minorităţi naţionale al OSCE, Knut Vollebaek, preşedintele Traian
Băsescu afirma că cea mai sensibilă problemă a României este cea a rromilor. Tot atunci, şeful statului  a declarat că autorităţile vor fi mai dure şi nu vor mai plăti alocaţiile dacă părinţii nu îşi trimit copiii la şcoală.

O declaraţie hazardată - susţine Ciprian Necula, activist pentru drepturile omului, implicat în mai multe proiecte de integrare a rromilor. „Nu poţi să te gândeşti că restrângi un drept doar pentru un grup etnic, mai ales din poziţia de preşedinte al tututor cetăţenilor români. Vizita comisarului OSCE este încă un context în care preşedintele nostru îşi exprimă opinii personale fără să ţină cont de sfaturile eficiente, sunt convins, ale lui Péter Eckstein-Kovács sau ale altora. Păcat că atunci când avem contextul să ne oferim serviciile pentru organizaţiile interguvernamentale precum OSCE, balcanismul ne bruiază mesajul, ne acoperă substanţa cenuşie cu o alta, mult mai închisă la culoare pe care, noi cei care analizăm contextele sociale româneşti, le numim stereotip".

Un raport pe educaţie al Romani Criss şi Unicef (2011), bazat pe percepţia percepţia părinţilor, arată alte obstacole din cauza cărora copiii din mediul rural ajung cu greu la şcoală.

„Numărul mic de creşe existente: părinţii a 53% din copiii rromi de vârstă preşcolară şi şcolară din mediul rural care nu au beneficiat de educaţie timpurie au invocat inexistenţei unei creşe în localitate; fluctuaţia mare a profesorilor: doar 6,2% din respondenţii din rural au menţionat că în ultimii doi ani nu s-a schimbat niciun profesor la clasă, faţă de 14,8% în cazul celor din urban; distanţa relativ mare faţă de şcoală şi inexistenţa mijloacelor de transport către cea mai apropiată şcoală", arată Marius Wamsiedel, sociolog la Romani Criss.

Mediatorul şcolar, în faliment

În Bucureşti sau în oraşele mari, proiectele de integrare ale organizaţiilor sau, pur şi simplu, accesul la informaţie, ajut mult mai mulţi oameni decât în mediul rural. Şcoala nr. 136 din cartierul bucureştean Ferentari, unde majoritatea elevilor sunt de etnie rromă, este implicată în multe iniţiative ale OGN-urilor. În octombrie, anul trecut, aici a fost înfiinţat Clubul de Educaţie Alternativă al Centrului de Politici pentru Romi şi Minorităţi, unde copiii învaţă limbi străine, primesc meditaţii gratuit sau citesc.

Profesoara de limba rromani, Elena Radu, recunoaşte că şcoala ei este privilegiată. „Noi rezolvăm uşor cazurile de abandon şcolar, fiindcă avem o colaborare bună cu organizaţiile, inspectoratele. Primesc ajutoare, de la mâncare până la haine. Dacă este foarte mic, este mai uşor să-l convingem să rămână la şcoală, punem mai mult accentul pe joacă, desen, colegi. Noi nu am mai avut un caz de abadon de patru ani. Mai există cazurile de lipsă de identitate, încercăm să-I înscriem, să găsim o alternativă legală, chiar dacă nu au încă certificat de naştere". Elena Radu este şi mediator şcolar la Şcoala nr. 136, adică facilitează comunicarea între familie, şcoală şi comunitate pentru a se asigura că toţi copiii ajung într-o formă de educaţie.

După reducerile bugetare, salariul Elenei, ca mediator şcolar, a ajuns acum la aproape 300 de lei. „Copiii se simt bine când văd părţile frumoase ale vieţii, în momentul când văd altceva decât ce au acasă. La Centrul de Educaţie Alternativă de aici e mai bine decât să stea în faţa blocului sau la poartă. Şi e bine şi pentru părinţi, e mai sigur. Îi ajută pentru că nu se axează pe educaţie formală, ci pe mentorat. Ei caută modele de succes." 

"Nu poţi să restrângi un drept doar pentru un grup etnic, mai ales din poziţia de şef al statului."
Ciprian Necula
activist

"Copiii se simt bine când văd părţile frumoase ale vieţii, când văd altceva decât ce au acasă."
Elena Radu
profesoară

Mama - liant spre şcoală

Primii ani din viaţă ai copilului sunt sub influenţa mamei. De capacitatea şi disponibilitatea acesteia de a se ocupa de copii depinde dezvoltarea lor ca indivizi. Societatea românească este una tradiţională, iar studiile asupra etniei roma confirmă faptul că respectarea unor reguli faţă de locul şi rolul femeii în societate sunt mult mai accentuate.

Deşi femeile iau mai des legătura cu şcoala, deciziile privind viitorul copiilor par a fi mai degrabă luate de către bărbaţi. Copiii observă că mamele au mai multă responsabilitate, însă taţii se bucură de mai multă autoritate, iar comportamentul se moștenește de la o generaţie la alta. Cercetarea Soros
face parte din proiectul

„L@EGAL 2 - investiţie europeană pentru viitorul romilor din România", o iniţiativă a Fundaţiei Centrul de Resurse pentru Comunităţile de Romi, în parteneriat cu Asociaţia Centrul de Resurse şi For­­­­mare în Profesiuni Sociale „PRO VOCAŢIE" şi Fundaţia Soros.