Copiii descoperă că ştiinţa e distractivă

Copiii descoperă că ştiinţa e distractivă. Până pe 15 aprilie, elevii de clasa a V-a vor avea parte de lecţii interactive şi de experimente amuzante cu „Profesorul Trăsnit“.

Programul este inspirat dintr-un proiect special Discovery Channel numit „Vânătorii de Mituri - Ora de Ştiinţă", ce constă în filmuleţe special gândite pentru copii, în care prezentatoarea Kari Byron prezintă diverse teste menite să le arate copiilor că ştiinţa poate fi distractivă. „Mulţi tineri asociază ştiinţa cu un domeniu arid: oameni serioşi, îmbrăcaţi în halate albe care vorbesc o limbă străină pentru ei. Proiectul nostru are menirea să le demonstreze tocmai contrariul", spune Ada Roseti, directoarea canalului Discovery pe Europa de Sud-Est.

„Profesorul Trăsnit" are grijă ca micuţii să râdă cu gura până la urechi în timp ce asimilează noţiuni ştiinţifice cât se poate de serioase. Copiii învaţă cu ajutorul unor obiecte şi substanţe uzuale, reciclabile, pe care le găsesc în jurul lor - de pildă baloane, paie, bicarbonat de sodiu şi oţet.

„Suntem toţi savanţi"

Copiii aşteaptă următorul experiment

Înainte de a începe Ora de Ştiinţă, „Profesorul Trăsnit" stabileşte regulile. „De acum, suntem toţi savanţi şi trebuie să ne purtăm ca atare", proclamă el, apăsând cuvintele. „Toată lumea stă lipită de scaunul său! Cine părăseşte scaunul fără acordul stimabilului..." Profesorul se opreşte în mijlocul propoziţiei, realizând că nu s-a prezentat.

Stângăciile sale sunt o sursă copioasă de amuzament. „Atenţie, vine momentul în care mă prezint. Voi faceţi linişte de mormânt şi apoi aplaudaţi frenetic. Pe mine mă cheamă Berzelius!" Celelalte reguli sunt la fel de atractive: să spună „hapciu" în loc de „da", să ridice cotul în loc de două degete când vor să răspundă la întrebări şi să facă linişte la un semn anume.

Ca să le domolească energia de copii scăpaţi de la o lecţie formală, Berzelius îi pune să-şi frece palmele, apoi faţa, „toboganul de mâncare" (gâtul), „şezătoarea" şi picioarele, apoi îi amuză vorbind pe diferite voci şi termină cu o sesiune de ţipat. „La 3 trebuie să ţipaţi tare-tare să vă crape inima, să v-o ia ochii la fugă, să facă fractură de rotulă şi şarpele! Doamne, ce-o fi aşa de amuzant? Eu vorbesc serios... 2,3, şiiii!"

Primul experiment: cum se umflă un balon singur. „Ia spune, măi Robi, de ce ţi-e ţie frică?" Robert se gândeşte un pic şi spune serios: „De cutremure." „Dar de fantome ţi-e frică?" „Nici pomeneală." „Dar dacă ai fi singur în camera ta şi, de-odată, vrei să te duci la baie. Şi, în drum spre baie, brusc, ţi se umflă un balon în faţă. Nu ţi-ar fi frică? Nu?! Atunci înseamnă că ştii cum se umflă un balon singur... " Dar Robert nu ştie, aşa că Berzelius face primul experiment. Cu ajutorul unei pâlnii, introduce bicarbonat de sodiu într-un balon cu care astupă apoi gura unei sticle de plastic în care se află un pic de oţet. Baloanele se umflă.

Ce s-a întâmplat? Răspunsul e simplu: atunci când bicarbonatul de sodiu întâlneşte acidul acetic se produce dioxid de carbon. „Am amestecat un solid şi un lichid şi am obţinut un gaz. Cum se numeşte asta: reacţie chimică sau cocoaşă de furnică?". Copiii râd şi apoi repetă în cor: „Reacţie chimică", lucru pe care îl vor face după fiecare demonstraţie - vor repeta noţiunea ştiinţifică proaspăt învăţată.  

Baloane în balanţă

Din al doilea experiment copiii află că aerul are greutate proprie, punând în balans două baloane, unul umflat şi unul neumflat. „Profesorul Trăsnit" a făcut o balanţă din două paie legate în cruce, cu scotch. Berzelius lipeşte apoi cele două baloane de capetele unui pai şi, spre surprinderea copiilor care sunt convinşti că balonul neumflat este mai greu decât cel umflat, primul se ridică, semn că e mai uşor. „Aerul are greutate proprie", explică Berzelius.

„Profesorul Trăsnit“ face apa să urce în sticlă

„În acest moment, pe capul vostru apasă cel puţin 10 kilograme de aer!" Al treilea experiment: vasul cu apă. Copiii află cum poate apa să urce, în loc să curgă. „Profesorul Trăsnit" toarnă apă într-un vas şi o colorează în albastru. Apoi ia un pahar Erlenmayer şi îl pune în vas, cu gura în jos. „Acum am apă în sticlă?" „Nu!" „De ce?" „Pentru că în sticlă e aer", răspunde Mircea. „Bravo savant! Dar pot face apa să urce în sticlă, fără să găuresc sticla şi fără s-o întorc?" Berzelius confecţionează o lumânare din plastilină şi câteva beţe de chibrit, o aprinde şi o acoperă cu sticla. Lumânarea se stinge, apa urcă. „Cum o fi urcat apa? A luat liftul?"

Berzelius îi ajută pe copii să găsească singuri explicaţia: în prezenţa focului, aerul şi-a mărit volumul şi a ieşit din sticlă, făcând loc apei. „Bulele sunt dovada noastră că aerul a ieşit. Cum se numeşte asta: dragoste de maimuţe sau diferenţă de presiune?" 

Vulcanul cu lavă albastră

Al patrulea experiment: vulcanul. „Cine ştie geografie?" „Toată lumea!" „Ştiţi ce-i acela un vulcan?" „Un munte care scoate lavă." „Pe unde?" „Pe un crater." „Şi cum se numeşte lava înainte să erupă?" „Magmă." „Ei, dar voi chiar ştiţi!" Berzelius construieşte un vulcan în sticla Erlenmayer în care pune apă, bicarbonat de sodiu, detergent lichid şi, bineînţeles, oţet.

Baloanele se umflă singure la „Ora de Ştiinţă“

Apoi le vorbeşte copiilor despre substanţe şi îi învaţă să deosebească acizii de baze cu ajutorul indicatorilor, în cazul acesta zeama de varză roşie. Ora de Ştiinţă se sfârşeşte cu o cursă de „baloane cu reacţie" din care copiii află despre acţiune şi reacţiune.

„A fost foarte distractivă şi chiar mi-a plăcut. De obicei încerc şi acasă să combin diverse substanţe ca să văd ce obţin", spune Patricia.
Florian Ghiţă, directorul Şcolii nr. 3 unde au avut loc primele ore de ştiinţă distractivă, spune că acestea sunt un prim pas de familiarizare a copiilor cu ştiinţa, ca să le deschidă apetitul pentru anul următor când vor studia fizica şi chimia. „Se pot face lucruri extraordinare, iar copiii sunt atraşi. N-ar fi rău să se facă şi la clasele mai mari."

"Noţiunile ştiinţifice sunt uşor de înţeles când sunt explicate într-un mod practic şi distractiv.''

Ada Roseti
channel director

"E important pentru copii să înţeleagă de la o vârstă fragedă că ştiinţa e accesibilă şi frumoasă.''

Mirela Şişman
inspector educaţie

„Ora de Ştiinţă" se ţine deocamdată la Bucureşti

Teodora testează oţetul

Următoarele ore de ştiinţă distractivă se vor ţine la Şcoala nr. 175 „Dumitru Petrescu", Şcoala nr. 56 „Josse Marti", Şcoala nr. 52, Şcoala nr. 89 „Nicolae Labiş", Şcoala nr. 199, Şcoala nr. 70, Şcoala nr. 190 „Marcela Peneş", Şcoala nr. 59 şi Şcoala nr. 172 „Sf.Andrei".

După evaluarea rezultatelor proiectului în aceste şcoli se va decide dacă acesta va fi extins şi la nivel naţional. „Pentru moment ne vom concentra eforturile pentru implementarea proiectului «Ora de Şştiinţă» în cele 10 şcoli din Bucureşti", spune Ada Roseti, Channel director.  Proiectul este realizat în parteneriat cu ISMB.