Ambiţie şi lecţii la lumina lumânării
0
Mulţi copii trăiesc în sărăcie, învaţă pe întuneric, dar au rezultate notabile la şcoală. Elevii din mai multe sate prahovene se trezesc în zorii zilei, îşi ajută părinţii în gospodărie, după care merg kilometri întregi până la şcoală.
Doiniţa Neculai are 10 ani, locuieşte în satul Ciorani, şi în fiecare seară îşi face lecţiile la lumina lumânării. Familia ei este atât de săracă, încât nu şi-a permis nici măcar să racordeze locuinţa la reţeaua de curent electric. Nu este singurul copil din şcoală într-o astfel de situaţie, fără „condiţii" acasă, dar are note bune la şcoală şi vrea să înveţe cât mai mult.
Ca în Evul Mediu
Pentru Doiniţa şi cei cinci fraţi pe care îi mai are, ziua începe foarte de dimineaţă, în zorii zilei, când trebuie să ducă vaca la cireadă şi să-şi ajute bunica să dea de mâncare păsărilor din bătătură. Abia apoi eleva poate pleca la şcoală, cu un colţ de pâine în loc de gustare. Îl ia de mână pe Remus, fratele de grădiniţă şi pornesc împreună pe un drum de un kilometru şi jumătate. La prânz, cu aceeaşi responsabilitate, fata îşi aduce frăţiorul acasă şi îşi ajută bunica la treburile gospodăriei. „M-am uitat de câteva ori la o prietenă, la desene animate, pentru că noi nu avem televizor.
Calculator avem la şcoală, dar eu sunt prea mică pentru el", spune Doiniţa, cu naturaleţe şi fără regrete. Mama ei este plecată la muncă în Spania, iar din banii pe care îi câştigă acolo, familia speră că va putea în sfârşit să „tragă curent" în casă. Până atunci, de cum se lasă întunericul, bunica îi aprinde o lumânare şi o lasă să-şi facă temele. Singură, pentru că bătrâna, oricum, nu ştie niciun pic de carte.
Sute de poveşti la fel
Ca Doiniţa sunt alte câteva sute de copii din Prahova care trăiesc în cele peste 1.000 de gospodării neelectrificate din judeţ, răspândite pe culmi de munte sau în marginea pădurilor. În alte mii de case, pentru care nu există date centralizate, sărăcia este motivul pentru care „Tom şi Jerry", jocurile pe calculator sau lumina galbenă a becului sunt necunoscute pentru copii şi adulţi deopotrivă.
“M-am uitat de câteva ori la o prietenă, la desene animate, pentru că noi nu avem televizor."
Doiniţa Neculai elevă
Se încarcă comentariile...
