Uniforma de la şcoală: emblemă sau afacere?

Unii elevi sunt obligaţi să poarte fuste, sacouri şi veste cu monograma şcolii. „Nu e uniformă, e ţinută“, argumentează unii profesori. „E o emblemă a şcolii şi disciplinează elevii“, spun alţii. „Costă prea mult“, reacţionează părinţii.

Alegerea uniformelor dă bătaie de cap părinţilor, la începutul fiecărui an şcolar. Prea puţini mai sunt aceia care pot cumpăra pe loc o uniformă completă pentru copil, pentru că şcoala nu o mai cere pe cea clasică.

„Comitetul de părinţi alege cu profesorii, se propune un desen, se face un preţ. Dar nu este obligatoriu ca şcoala să facă uniformă, copilul poate veni la clasele primare şi cu cea clasică. Dar nu prea veţi mai vedea aşa ceva în Bucureşti", dă asigurări Marian Banu, purtătorul de cuvânt al Inspectoratului Şcolar al Municipiului Bucureşti.

Model impus

La Şcoala Generală „Voievodul Mihai" din Capitală uniforma nu e obligatorie. „Nu emit pretenţii, sunt adeptul să nu bag părinţii la cheltuială, că apoi ies vorbe că fac afaceri", explică Iulian Negoiţă, directorul şcolii. Ştie acest lucru din proprie experienţă.

„Mi s-a întâmplat la liceul unde îl aveam pe fiul meu. I s-a impus să poarte uniformă. Mi‑au cerut 50 de lei pentru o vestă, nu mi s-a părut convenabil, dar m-am supus majorităţii. Oricum, după 2-3 luni, copiii au început să vină fără vesta respectivă", a spus Iulian Negoiţă.

La alte şcoli, însă, uniforma a devenit la fel de importantă ca tradiţia şi renumele. Directorea Şcolii Generale 135 din Capitală, Ştefania Călinescu, atrage atenţia că nu se mai poate vorbi despre „uniformă", ci despre „ţinută", care ajunge la 75 de lei. Firma producătoare a fost aleasă de şcoală încă din 2004.

„Eu am venit cu ideea, era o diferenţă stridentă între copiii săraci, care veneau îmbrăcaţi modest, şi cei cu o situaţie materială mult mai bună", povesteşte Ştefania Călinescu. Directorul adjunct al instituţiei consideră că ţinuta obligatorie disciplinează elevul: „Dacă eşti îmbrăcat în blugi, aşa e şi mintea ta, lejeră".

Şi la Liceul Teoretic „Ion Barbu" din Bucureşti, „uniforma" a adevenit un termen desuet. „Te duce cu gândul la uniformizare, ori noi nu vrem asta", spune directoarea Diana Ciulei. „Ţinuta face distincţia între elevii noştri şi toţi ceilalţi. Arată respectul pentru liceu, apartenenţa la un grup şi respectul faţă de sine", explică directoarea semnificaţia actualei „uniforme".

Părinţii găsesc firme care au preţuri de producător, se prezintă modelele şi ofertele de preţuri şi o aleg pe cea mai convenabilă. De exemplu, vesta şi tricoul cu monogramă au costat doar 50-60 de lei. „Noi, direcţiunea, nu intervenim", spune Diana Ciulei.

Părinţii liceenilor spun, însă, că aceştia nu prea sunt adepţii uniformelor şi că nu vor să poarte aceleaşi haine şi culori în fiecare zi. „Ştiu că regulamentul şcolii impune, dar eu nu pot să-l verific în fiecare zi", spune mama lui Tudor, elev în clasa a X-a la un liceu din Bucureşti.

A contribuit Cătălina Toma