Şezătoare cu fluiere şi poveşti

Atelierul de instrumente muzicale tradiţionale româneşti, dedicat copiilor, îmbină crâmpeie de teatru, muzică, joc, dans şi improvizaţie. Beatrice şi Florin Iordan, iniţiatorii proiectului, vor ca prin muzică, poveşti şi joacă să-i apropie pe copii de tradiţii.

Pe un covor de iută stau întinse mai multe fluiere şi tobe, o cobză, un ţambal, o drâmbă, o dairea, clopoţei, scoici, diverse beţişoare şi o roşcovă. Beatrice acoperă instrumentele cu ştergare albe, iar apoi le dezvăluie treptat, câte unul, astfel încât să crească uimirea şi curiozitatea celor cinci copii care stau cuminţi pe câte o pernă mare, în faţa lor. „Ia să vedem, ce se ascunde aici?". „O comoară?". „Aproape o comoară", spune Beatrice şi le arată un instrument mic, de suflat, în formă de potcoavă străbătută de o limbă subţire de oţel care scoate un sunet vibrat.

Aceasta este o drâmbă. La ea cântau demult femeile din Moldova", explică Beatrice. Apoi dezveleşte scoicile, beţişoarele şi roşcova - o păstaie cafenie, plină cu seminţe uscate, care zornăie. „Oamenii pot face şi obiectele din natură să cânte. A ce sună scoicile?", întreabă ea în timp ce le ciocneşte ritmic. „Parcă merge un cal!", observă copiii. Apoi le arată tobele şi le spune povestea fiecăreia. Daireaua, de exemplu, o tobă micuţă cu zurgălăi, era folosită de ţigani când mergeau cu ursul prin sate.

Intră în lumea basmelor

Fluierele sunt specialitatea lui Florin, de profesie etnomuzicolog. El le cântă copiilor la caval, un fluier mare cu cinci găuri, în timp ce Beatrice le spune povestea „Chioruţului": un băiat care roagă o vrăjitoare să-l facă cel mai bun cântăreţ la fluier din satul lui, oferindu-i în schimb lumina ochilor.

După ce li se prezintă toate instrumentele, copiii participă la realizarea fundalului sonor al unei poveşti pe care o inventează împreună cu Beatrice. În poveste, un om merge călare în căutarea unui izvor cu apă fermecată care vindeca toate bolile. Tropăitul calului său e redat prin ciocnirea scoicilor pe care copiii le dau de la unul la altul. Roşcova e sâsâitul unui şarpe, clopoţeii sunt talăngile văcuţelor pe deal, loviturile în tobă sunt bubuiturile de tunet ale unei cotoroanţe care vrea să-l împiedice pe erou să ajungă la izvor.

În atelier e inclus şi teatrul de umbre, în care Beatrice, de profesie actor păpuşar, spune o poveste folosindu-se de siluete din carton, în timp ce Florin o acompaniază la fluier, iar copiii trebuie să recunoască instrumentele la care cântă, fixându-şi astfel cunoştinţele dobândite. La sfârşit, cei mici dansează în cerc, ghemuindu-se la sunetele scurte ale fluierului şi ţâşnind cu mâinile în aer la cele lungi, un fel de mers al piticului cu salturi. 

Joaca e importantă

„Joaca cu sunetele este foarte importantă la vârsta lor, pentru că are un grad mare de libertate, şi sunt ei în povestea respectivă, nu le-o spune altcineva", crede Lila Passima, care a venit la atelier cu Iana, fetiţa ei de 5 ani. „Este ceva educativ, interesant, amuzant şi ludic", spune Raluca Neamu, mama Ilincăi (3 ani).

Otilia Torsan, mama Petrei (9 ani), consideră că e foarte util pentru copil să poată recunoaşte un instrument. „Ai mai mult acces la informaţia muzicală", spune aceasta.

Formaţia Trei Parale

Atelierul de instrumente tradiţionale este un proiect al formaţiei de muzică veche Trei Parale, din care fac parte Beatrice şi Florin. Primele ediţii au avut loc în cadrul festivalului internaţional „Viaţa e frumoasă", organizat de Teatrul de Operetă „Ion Dacian" în noiembrie anul trecut.  Acum se desfăşoară de două ori pe lună la Clubul Ţăranului din Bucureşti, fiecare şedinţă costând 10 lei. „Ne gândeam de mult să facem ceva legat de instrumentele tradiţionale, iar propunerea celor de la Operetă de a participa la festival a venit în întâmpinarea unor idei pe care le mocneam", povesteşte Florin Iordan. „Atelierul e o versiune pentru copii a activităţii noastre de la Trei Parale, doar un pic altfel. Am vrut să-i luăm de la vârste fragede şi să-i pregătim, să le vorbim despre cultura tradiţională. Spre surpriza noastră, părinţii asistă şi ei foarte atenţi." 

"Am vrut să-i luăm de la vârste fragede şi să-i pregătim, să le vorbim despre cultura tradiţională."
Florin Iordan etnomuzicolog