Şcoala de după școală, pentru copiii romi

Ferentari: copii desenând în Clubul de Educaţie Alternativă

Centrul de Politici pentru Romi şi Minorităţi a înfiinţat un club al copiilor în Şcoala nr. 136. Peste 80 de copii care provin din familii sărace s-au înscris la Clubul de Educaţie Alternativă din cartierul Ferentari, în Bucureşti.

În Şcoala nr. 136 din Bucureşti nu poţi intra din strada principală, adică din Prelungirea Ferentari, ci prin Vâltoarei, pentru că lucrările de reparare a clădirii prin programul Băncii Europene de Investiţii, începute de peste un an, încă nu s-au terminat. Iar aşa, diferenţa dintre curtea gri a şcolii, plină de materiale de construcţii şi sediul colorat al clubului copiilor sare în ochi din prima secundă.

Limbi străine şi poveşti

Aflată la al treilea etaj al şcolii, în capătul culoarului, clasa în care copiii îşi petrec timpul după ore are pereţi pictaţi, mobilier colorat, multe cărţi de poveşti cu coperţi lucioase aşezate în bibliotecă şi un covor maro pufos, pe care cei mici stau tolăniţi şi fac puzzle-uri.

Alexandra este în clasa a IV‑a şi, după cum povesteşte, vine „cam în fiecare zi aici, pentru măcar două ore, până pe la 14.00". Astăzi face însă o excepţie, se va întoarce la club şi spre seară, fiindcă participă la primul curs de dansuri sportive. „Mă joc, fac tabla înmulţirii, teme. Vin cu sora mea aici, eu mai am doi fraţi". Ce spun părinţii Alexandrei? Sunt bucuroşi că are unde să-şi petreacă timpul şi, mai ales, cu cine să-şi facă temele: „S-au bucurat pentru că ei nu stau acasă, se duc la muncă, şi dacă nu ne ajută nimeni e mai greu. Părinţii mei sunt florari şi muncesc toată ziua".

După ce mărturiseşte  că ar vrea să devină avocat, Alexandra o prezintă pe sora ei, Loredana, care meştereşte la un puzzle în celălalt colţ al clubului. Are 8 ani şi jumătate şi este deja în clasa a III-a, fiindcă părinţii au dat-o devreme la şcoală:  „Cel mai mult îmi place să mă joc. Cu un ursuleţ din ăla alb. Dintre materii, cel mai mult îmi place româna. Îmi place mult şi «Scufiţa Roşie»".

Şanse în plus pentru copiii cu potenţial

Andreea are părul cârlionţat castaniu-deschis, buze subţiri şi ochi foarte curioşi. Locuieşte cu familia într-o casă pe strada Livezilor, în cartierul din spatele şcolii, nu foarte departe de blocurile înconjurate de gunoaie. Deşi se află la 20 de minute de centrul Capitalei, pe strada ei asfaltul se opreşte. Este un copil talentat la limbi străine. „Mie cel mai mult îmi plac engleza, dansul şi franceza". Fiindcă are potenţial la engleză, Andreea, împreună cu un alt coleg, participă gratuit la cursurile de la Institutul Britanic, într-un parteneriat obţinut de Centrul de Politici pentru Romi şi Minorităţi.

Radu Răcăreanu coordonează Clubul de Educaţie Alternativă: le predă copiilor engleză, franceză şi îi ajută la teme, după ore. Clubul funcţionează din octombrie, iar rezultatele sunt vizibile pentru mulţi dintre elevi. În paralel, organizaţia lucrează şi cu părinţii, pentru a-i face să înţeleagă cât de importantă este educaţia. „Încercăm să-i învăţăm că mult mai important este ce fac ei acasă. Sunt mai reticenţi uneori şi, din cauza situaţiei materiale mai precare, le este mai dificil să comunice, asta va mai dura puţin, să reuşim să construim o relaţie de încredere", explică Radu.

Elevii de la Şcoala nr. 136, alături de coordonatorul clubului, Radu Răcăreanu 

Finanţare de la olandezi

Valeriu Nicolae, preşedinte la Centrul de Politici pentru Romi şi Minorităţi, vizitează frecvent părinţii copiilor care locuiesc în ghetou. Îi încurajează să-i lase să participe la activităţile de la club. „E mai important să-şi asume riscul să iasă din locul ăsta plin de droguri şi de o grămadă de chestii şi să vină aici. E mai bine să se joace aici decât acolo unde există mereu gunoi, iar şobolanii sunt cât pisicile". Centrul de Politici pentru Romi şi Minorităţi a înfiinţat clubul cu sprijin de la Ambasada Olandei, Uniunea Europeană şi Fundaţia Soros. Radu Răcăreanu spune că, pentru a deveni sustenabil, organizaţia caută ajutoare şi din comunitate.

„Indiferent ce vom face noi, nu va fi sustenabil dacă nu se vor implica şi alţi actori, alţi profesori care să înţeleagă situaţia elevilor, părinţii şi autorităţile, primăria. Spre exemplu, companiile ne-ar putea ajuta cu calculatoare care au fost amortizate, deci nu mai au ce face cu ele, să le dăm mai departe familiilor acestor copii, pentru că au nevoie. Ştiu că unora li se cere să aibă proiecte făcute la calculator şi ei nu au". Rodica Cojocărescu, absolventă de Electronică, pregăteşte de zece ani copiii la matematică, pentru examenul de admitere. A auzit de Clubul şcolii 136, unde majoritatea elevilor sunt de etnie romă, şi s-a oferit voluntar. „Am văzut mulţi copii care vor să facă mai mult şi nu pot, au nevoie de ajutor. Simt un potenţial care trebuie verificat la aceşti copii, în momentul în care faci ca materia să le placă, orice copil din aceea clasă va deveni capabil. Cred că sistemul educaţional poate să facă mai mult, însă lumea este obosită, stresată, dar se poate mai mult", spune Cojocărescu.

Mentorat pentru Viaţă

Un alt proiect al organizaţiei - „Mentorat pentru Viaţă" -  încearcă să ajute 20 de elevi ai Şcolii nr. 136, care locuiesc în ghetoul din Ferentari, cu vârste cuprinse între 10 şi 14 ani. Copiii, selectaţi în program după rezultatele bune la şcoală¨, vor fi duşi într-o tabără la munte, vor vedea filme despre poveşti de succes ale celor care provin din medii sărace şi se vor  întâlni cu persoane publice. Educaţia prin jocuri şi activităţile sportive sau cele extraşcolare reprezintă, de asemenea, o parte a proiectului. Programul a început în octombrie şi va dura un an, fiind finanţat de Fundaţia Soros.

"E mai bine să se joace aici decât în ghetou,  unde există mereu gunoi, iar şobolanii sunt cât pisicile."
Valeriu Nicolae preşedinte Centrul de Politici pentru Romi şi Minorităţi