România susţine obiectele de cult din şcoli

Autorităţile centrale apără la CEDO dreptul Italiei de a păstra crucea creştină la cursuri. România a transmis Curţii Europene că numai statele pot decide prezenţa simbolurilor religioase în instituţiile de învăţământ.

Afişarea obiectelor de cult în şcoli, o chestiune extrem de controversată, a reuşit să inflameze spiritele în mai multe state ale Uniunii Europene. Italia a fost reclamată la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) de unul dintre cetăţenii săi, Soile Lautsi, nemulţumit de cursurile de religie pe care copiii săi erau obligaţi să le urmeze.

După ce justiţia naţională a respins plângerile femeii, cea europeană i-a dat dreptate în 2009. Potrivit deciziei instanţei supreme în materie de drepturile omului de pe continent, Italia e bună de plată 5.000 de euro pentru că nu a respectat convingerile mămicii reclamante. Numai că autorităţile de la Roma au făcut recurs, iar în sprijinul lor a intervenit şi Bucureştiul.

Solidaritate europeană

Italia a cerut altor 10 state europene să o sprijine. Argumentul României a fost că trebuie garantată libertatea de conştiinţă, manifestată prin dreptul părinţilor de a-şi educa copiii potrivit propriilor convingeri. Radu Carp, profesor de drept la Universitatea Bucureşti, a fost implicat în acest proces, în sensul că s-a numărat printre semnatarii unei cereri de intervenţie în favoarea Italiei, respinsă de curând.

„Problema este că nu se ştie dacă o decizie CEDO, valabilă pentru o ţară membră a Consiliului Europei, devine obligatorie şi pentru celelalte state. Ţările vor să se asigure că decizia nu se va extinde. Problema crucifixului s-a mai pus şi în Germania", atrage atenţia profesorul universitar.

Radu Carp arată că România a intervenit, la fel ca alte state, pentru că există temerea că se va crea un precedent, dar că există şanse mici ca decizia să fie diferită faţă de precedenta.

Obligaţiile statului

România s-a confruntat cu o problemă asemănătoare cu cea a Italiei. În urmă cu patru ani, profesorul buzoian Emil Moise a cerut Consiliului Naţional de Combatere a Discriminării îndepărtarea simbolurilor religioase din şcoli. Iniţial, profesorul a avut câştig de cauză, dar, în 2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins acţiunea definitiv pe motiv că nu s-a dovedit prejudiciul moral.

În apărarea Italiei, Bucureştiul susţine că o decizie finală a CEDO privind îndepărtarea crucifixelor ar putea să intre în contradicţie cu obligaţia statului de a concilia religiile cetăţenilor săi, se arată într-un răspuns remis ziarului „Adevărul" de Ministerul Afacerilor Externe.

În acest moment, toată lumea aşteaptă decizia finală şi irevocabilă a CEDO, de care depinde păstrarea unor obiecte de cult, precum crucifixele italiene, dar şi icoanele româneşti în sălile de clasă. Hotărârea Curţii ar putea interveni spre finele acestui an.

CEDO şi vălul islamic

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis, în 2005, într-un proces intentat Turciei, că drepturile omului nu sunt încălcate prin interzicerea purtării vălului islamic într-o instituţie publică. Turcoaica Leyla Sahin s-a plâns, atunci, că nu i s-a permis accesul la un examen la Facultatea de Medicină din Istanbul din cauză că purta vălul.

Sfaturi pentru părinţi...

Tendinţa fiecărei familii este să transmită credinţa sa ori lipsa de credinţă copiilor, iar ei o vor accepta pentru că nu pot face o alegere personală. Este bine să le explicaţi, măcar în linii generale, cum stau lucrurile cu spiritualitatea şi divinitatea.

Educaţi-vă copilul în spiritul religiei pe care o împărtăşiţi, dar povestiţi-i şi despre alte religii existente în lume. Acest lucru îi va îmbogăţi cultura generală şi nu va presupune trecerea la o altă credinţă.

Nu folosiţi religia ca un mod de educare sau pedepsire a copilului. „Cei şapte ani de acasă" sunt strict responsabilitatea dumneavoastră. În plus, mult mai importantă este educaţia morală, şi chiar mai eficientă decât una religioasă forţată.

Nu vă obligaţi copiii să fie la fel de credincioşi ca dumneavoastră. Religia trebuie descoperită ca o experienţă personală, nu impusă. Există destule cazuri în care copilul provenit dintr-o familie credincioasă devine ateu.