Grija pentru animale, învăţată la şcoală
0
Cum reuşesc pisicile să meargă pe garduri fără să cadă? De ce pot căţeii să roadă oase de vită, dar nu şi de pui? Acestea şi multe altele au fost curiozităţile copiilor la ora despre îngrijirea animalelor de companie.
Nici n-a apucat bine Adrian Ungureanu să spună cine este şi de ce-a venit, că doamna învăţătoare l-a şi întrerupt: „Mă scuzaţi, domnu' doctor, să ştiţi că sunt foarte mulţi copii în clasa mea care vor să ajungă medici veterinari!" Adrian zâmbeşte, îngaimă un „cu atât mai bine..." şi încearcă să-şi reia discursul.
E doctorand la Facultatea de Medicină Veterinară din Bucureşti şi de pe la mijlocul lui ianuarie colindă şcolile din sectorul 5, încercând să-i înveţe pe copii cum să-şi înţeleagă mai bine prietenii cu patru lăbuţe, cum să le „citească" reacţiile şi nevoile. „Ia să vedem, câţi dintre voi au acasă căţei?" Nouă mânuţe se avântă-n sus. Pisici au doar cinci, aşa că discuţia începe de la câini. Adrian îi întreabă ce ştiu ei despre căţei. Deşi sunt abia în clasa a II-a, copiii ştiu că strămoşii prietenilor patrupezi sunt lupii şi că familia lor e haita. De asemenea, ştiu să numească peste zece rase, au auzit de câinii poliţişti şi cunosc detalii despre activitatea acestora. „Căţeii poliţişti adulmecă inamicul! Şi mirosul de droguri!", zice un băieţel.
Copiii dau răspunsuri trăsnite
„De ce trebuie să folosim o lesă când ducem căţelul la plimbare?", întreabă veterinarul.
„Ca să nu cadă nimic pe el..."
„Dar în parc îi dăm drumul?"
„Nuu, că dacă e un câine mic, se poate speria de câinii maidanezi de acolo!"
„Ce mănâncă un căţel?"
„Mămăligă!"
„Ce facem dacă ne atacă un căţel?"
„Îi dăm cu ghiozdanul în cap!"
Răspunsurile acestea pot fi amuzante, dar arată că cei mici nu deţin informaţiile corecte, importante pentru viaţa animalelor de care au grijă şi chiar pentru propria viaţă. Veterinarul îi lămureşte că lesa e o măsură de protecţie pentru căţel, ca să nu fugă pe stradă în caz că se sperie de vreun zgomot. Le mai spune şi că în parc îl pot lăsa liber doar în ţarcurile amenajate.
Copiii care cresc alături de animale sunt mai sociabili Fotografii: shutterstock
Copiii ştiu că hrana potrivită este cea specială, dar recunosc că de multe ori îşi hrănesc animalele cu ce se nimereşte. „Ce vă place vouă, pentru animale e otravă. Un căţel nu are voie dulciuri. Cu fiecare bucăţică de dulce pe care i-o daţi, îi scurtaţi viaţa. Nu are voie nici mezeluri, carne şi oase de porc şi nici oase de pui care se fărâmiţează şi-i pot răni burtica. Are voie doar oase de vită, pentru că sunt mari şi nu se sparg", explică Adrian.
În ce priveşte siguranţa celor mici, veterinarul le expune diferite cazuri: „Veniţi la şcoală şi observaţi o căţea cu pui. Punem mâna pe ei?" sau „Găsiţi nişte căţei care se bat. Ce facem, îi despărţim?" sau „Ce facem dacă ne atacă un câine?". Copiii ştiu că nu au voie să pună mâna pe pui şi că nu trebuie să intervină în cearta câinilor, dar nu ştiu că atunci când sunt atacaţi trebuie să vorbească animalului agresiv şi în niciun caz să-l lovească, iar dacă trebuie, să-şi acopere faţa.
Şi băieţii miorlăie
Despre pisici, copiii ştiu că văd pe întuneric mai bine decât oamenii, că-şi folosesc ghearele ca să-şi apere puii, că dinţii lor „sunt ca acele", că „li se ridică blana de pe ele când văd câini" şi că se caţără în copaci.
„Soră-mea e obsedată de pisici", zice un băieţel, scăpând un mieunat. Curând, toată clasa miorlăie. Copiii redevin atenţi când Adrian îi întreabă cum de pot pisicile să meargă pe garduri fără să cadă şi câte vieţi au. Tot el îi lămureşte că mâţele îşi ţin echilibrul datorită cozii şi că nu au nouă vieţi. „Se zice aşa pentru că ele cad tot timpul în picioare." „Chiar când cad din Cosmos?!", întreabă mirat un băieţel.
Înainte să sune clopoţelul, veterinarul le mai spune că atunci când îşi iau un animal de companie, responsabilitatea e pe viaţă: trebuie să-l îngrijească până moare şi să nu-l abandoneze când e bolnav sau bătrân.
97% dintre elevi au înţeles că nevoile de bază ale animalelor sunt hrana potrivită şi mişcarea în aer liber.
Copiii devin mai sociabili
Potrivit unui studiu recent publicat de către Institutul Naţional de Sănătate din Marea Britanie, copiii care cresc alături de un animal de companie îşi dezvoltă mult mai bine abilităţile de interacţiune, iar această experienţă le este de ajutor pe tot parcursul vieţii. Ei învaţă de la o vârstă fragedă ce înseamnă prietenia şi afecţiunea şi cum să devină mai responsabili, asumându-şi consecinţele propriilor fapte.
În România trăiesc aproximativ 8 milioane de câini şi pisici, conform unui studiu realizat de către Federaţia Europeană a Industriei Producătoare de Hrană pentru Animale (FEDIAF), în 2010. În Europa, pe primul loc se situează Rusia, cu o populaţie de 12 milioane de câini şi 18 milioane de pisici, pe locul al doilea, Marea Britanie, cu 8 milioane de câini şi 11 milioane de pisici, iar pe locul al treilea, Franţa, cu 7,5 milioane de câini şi 11 milioane de pisici.
"Un căţel nu are voie dulciuri. Cu fiecare bucăţică de dulce pe care i-o daţi, îi scurtaţi viaţa.''
Adrian Ungureanu medic veterinar
Elevii învaţă principiile corecte
„ABC-ul îngrijirii animalelor de companie" este un proiect derulat de către Asociaţia Producătorilor de Hrană pentru Animale (ARPAC), împreună cu Ministerul Educaţiei şi Asociaţia Medicilor Veterinari. Prima dată a avut loc anul trecut, în două şcoli din Capitală, iar anul acesta lecţiile au fost reluate în şcolile din sectorul 5, cu intenţia de a ajunge, în funcţie de rezultate, în tot oraşul.
Lecţiile au fost adaptate pentru învăţământul românesc
Şcolarii sunt receptivi
„Cam în toate şcolile copiii au fost receptivi. Majoritatea au acasă câte o pisică sau un căţel şi au fost foarte bucuroşi să înveţe cum să se poarte cu ei. Mai au şi informaţii greşite, mai ales legate de îngrijire", spune Adrian Ungureanu, medic veterinar.
„Ieşind din clasă, am avut surpriza să aud copii spunând: «Trebuie neapărat s-o conving pe mama să-mi ia un animal de companie!». Ei se implică afectiv şi există multe studii care arată că o astfel de responsabilizare, prezenţa unui animal, îi face pe copii mai comunicativi, mai deschişi, mai empatici. Învaţă ce este prietenia, învaţă să ofere şi să primească", spune şi Gratziela Bahaciu, şefă la ARPAC.
„Chiar dacă ei au văzut greşit la părinţi, noi încercăm să-i învăţăm cum să se comporte cu animalele, cum să le îngrijească, ce să le dea să mănânce, că nu trebuie să le lovească. Ştiu că sună clasic, dar copiii sunt viitorul şi dacă le formăm acum nişte principii corecte, avem speranţa că lucrurile se vor schimba în bine", adaugă Gratziela Bahaciu.
Chestionarele aplicate elevilor care au participat la proiect anul trecut arată că 99% dintre ei au înţeles că animalele de companie trebuie examinate de medicul veterinar, iar 97% au înţeles că nevoile de bază ale animalelor sunt hrana potrivită şi mişcarea în aer liber. Proiectul se mai desfăşoară şi în Germania, Olanda şi Ungaria, sub coordonarea Federaţiei Europene de Hrană pentru Animale.
Se încarcă comentariile...
