Vacanţele pot fi frumoase şi pentru copiii săraci

Proiectul „Tabere de cartier“ a fost iniţiat acum trei ani de Direcţia de Asistenţă Socială a sectorului 6, cu voluntari din Franţa. Peste 100 de copii, ai căror părinţi nu şi-au permis să-i ducă la mare sau la munte, se joacă în tabere de cartier organizate în această vară în Crângaşi şi Militari.

Armando are 14 ani şi trăieşte în Centrul de plasament „Sf. Marcellin Champagnat" din Militari, instituţie de asistenţă socială a spaniolilor de la Asociaţia Fraţilor Marişti ai Şcolilor din România. Îi place acolo, pentru că se simte ca într-o familie, mărturiseşte el. Acum, că e mare, are grijă de alţi copii mai mici decât el şi îi place. Aceeaşi responsabilitate a avut-o şi în tabăra de cartier de la Şcoala nr.167, din Crângaşi, în spatele unor blocuri lângă Lacul Morii. „Sunt tot la fel la un fel de centru, stau tot la fel, cu copii.

Am grijă uneori de 10 copii, dar mie chiar îmi place să lucrez cu ei. Unii nu sunt educaţi, trebuie noi să‑i educăm. Pentru mine contează comportamentul, să ai o şcoală şi să ai un drum bun pe care să‑l urmezi toată viaţa", spune Armando, care este voluntar în cadrul proiectului „Tabere de cartier" al Direcţiei pentru Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului din sectorul 6.

Unii copii s-au deghizat în faraoni

Pregătesc serbări

La tabăra de cartier de la Şcoala nr. 167 sunt 40 de copii, înghesuiţi într-o sală de clasă, pentru că afară în curte plouă şi nu pot face activităţile acolo. Se pregătesc de serbarea de la sfârşit de tabără, unde fiecare echipă pune în scenă o piesă de teatru. Echipa lui Armando şi-a pus numele „Cuceritorii", copiii vor să pună în scenă un episod din desenele animate „Familia Flintstone". „Fiecare echipă prezintă ce face în fiecare zi, duminică, vor veni şi unii dintre părinţi pentru că avem o serbare. Mie chiar îmi place să stau cu copiii, dar uneori obosesc", spune Armando arătând spre Gabi, o fetiţă durdulie, cu părul ondulat, care nu vrea să stea pe scaun, ca ceilalţi copii.

„Spre exemplu, ieri, am lucrat toată ziua cu ea, era supărată că i-a zis cineva «babă» şi nu mai vroia să facă nimic, era foarte agitat". Gabi are 8 ani şi-i place să joace „fripta" până i se înroşesc palmele. Lili are 10 ani şi vorbeşte cu mare dificultate. Sora ei mai mare cu patru ani spune că Lili e mută. Fetiţa poate pronunţa însă unele cuvinte, chiar dacă foarte greu. Lili face parte tot din echipa lui Armando. Băiatul spune că a încercat să lucreze cu ea, să o înveţe să scrie mai bine. Lili ia o agendă şi-şi scrie numele pe silabe, apoi pe al surorii, al unei colege şi cuvintele „foc", „cal", „sac". Când o întrebi dacă are cal acasă, dă din cap că da. 

„O fată de la centrul de zi de la mine şi-a recuperat comportamentul dintr-o dată, unii nu vor să se schimbe, şi aici e mai greu, nu trebuie nici să-i alintăm mereu. Aici, copiii au parte de o masă caldă bună, asta e foarte bine", explică Armando din experienţa sa. Nu este singurul voluntar al echipei „Cuceritorii". Andreea,  proaspătă liceană la Colegiul „Elena Cuza", îi ajută pe copii să se distreze învăţând. „Important este să-i implicăm pe toţi. E foarte frumos să lucrezi cu copiii. Sunt mândră de ei, de tot ce au făcut săptămâna asta, sunt foarte iubitori, au nevoie de multă iubire", spune Andreea înainte de repetiţiile la „Familia Flintstone".

Decoraţiunile pentru serbare au fost făcute tot de copii

Alina Năstase este studentă, a terminat primul an la Asistenţă Socială (Facultatea de Sociologie), a ajuns la DGASPC prin stagiul de practică. Aşa a devenit voluntar la tabăra de cartier de la Şcoala nr. 167. „Am terminat practica, mi-am dat examenele şi apoi am revenit aici, mi-a plăcut foarte mult ideea".  Ana a terminat clasa I şi i-a plăcut în tabăra de cartier pentru că dimineaţa face încălzirea. Roxana (11 ani) o întrerupe şi explică, cu detalii.

„Prima şi prima oară unul dintre voluntari ne pune să facem exerciţii dimineaţa, facem rotiri de cap, de trunchi, de bazin, este cam greu pentru că afară plouă. Se bucură părinţii că vin aici, pentru că nu mai stau pe-afară. Am şi noi prieteni, copii pe care nu-i ştiam până acum", spune Roxana, elevă la Şcoala nr. 168.

Combatem marginalizarea

Zahei, 8 ani, a lucrat la „un dalmaţian cu pete". „L‑am decupat, l-am colorat, l-am desenat", explică el. „Am fost într-o şcoală bună, cu o învăţătoare bună, deşteaptă, am învăţat bine la teme, m‑am jucat cu copiii, am spus poveşti, jocuri, am învăţat că viaţa e frumoasă şi că mă descurc bine". Ana Gabor, asistent social la DGASPC sector 6, coordonează activitatea taberei de cartier de la Şcoala nr. 167. A lucrat ca voluntar, în proiecte similare, timp de trei ani,  într-un alt judeţ. „Am pornit de la ideea unei tabere care se desfăşoară în cartier, doar la şcoală, sau la un centru de-al nostru, de zi. Am lucrat cu voluntari din Franţa, după care am început să-i integrăm pe liceenii noştri de la liceele din cartier, pentru că e mare nevoie să întărim un pic solidaritatea în comunitate".

Gabor explică că tabăra este în fiecare an deschisă comunităţii. Orice părinte îşi poate înscrie copilul, dacă are între 7 şi 12 ani, să participe la jocuri educative, primează însă cazurile sociale şi cele ale copiilor din centrele de plasament sau apartamentele sociale. „Sunt şi copii din centrele de plasament, încercăm pe cât posibil să combatem marginalizarea". După vârsta de 12 ani, organizatorii încearcă să-i integreze ca voluntari: şi ei vor învăţa alţi copii să se joace. 

"Sunt şi copii din centrele de plasament, încercăm pe cât posibil să combatem marginalizarea.''
Ana Gabor asistent social

Ana Gabor

Coordonatoarea taberelor de cartier, Ana Gabor, a fost voluntar în proiecte similare, înante de a fi angajată ca asistent social

Taberele de cartier, în al treilea an

Autorităţile Sectorului 6 din Capitală s-au obişnuit deja să organizeze vară de vară aceste tabere de cartier pentru copii proveniţi din familii dezavantajate. Responsabilii Direcţiei de Asistenţă Socială şi cei de la Protecţia Copilului - Sector 6 promit că nu vor lăsa tradiţia să se stingă. Activităţile gândite pentru elevii săraci au fost susţinute de psihologi şi animatorii angajaţi ai DGASPC Sector 6, dar şi de un grup de 20 liceeni voluntari.

„Fluctuează numărul, depinde de amplasarea şcolii în comunitate, aici blocurile sunt mai aproape de şcoală, în Crângaşi am avut 40 de copii, la Militari vreo 30-35 maximum. Depinde şi de părinţi, este o tabără deschisă comunităţii, copiii din comunitate care află de această tabără de la prieteni, vecini, oricine îi poate aduce aici. Mizăm pe activităţile de educaţie non-formală,  un fel de afterschool, iau masa după şcoală gratuit", explică Ana Gabor, asistent social. Taberele de cartier vor fi organizate şi în vara anului viitor, iar autorităţile speră ca şi mai mulţi copii să participe.