Un fizician român în Islanda

Gabriel Vasile este doctor în fizică experimentală, cercetător la Universitatea din Reykjavik. Fizicianul român spune că a ajuns pe insula vulcanică „din noroc" şi că a rămas acolo pentru că islandezii sunt oameni foarte drăguţi.

„Am devenit insular de adopţie «din noroc» şi la recomandarea unui prieten care lucra la Institutul de Fizică şi Tehnologia Materialelor (IFTM) din Măgurele. Profesorul Viðar Gudmundsson, colaborator al profesorului român Andrei Manolescu, avea nevoie de student la Master, un curs pe fizică teoretică. Eu absolvisem Facultatea de Fizică a Universităţii Bucureşti, la secţia de Fizică Tehnologică, 5 ani. Dupa ce mi-am dat acordul de principiu,  a început întregul proces de obţinere a permisului de şedere, a permisului de muncă pentru studenţi, înregistrarea la universitate, viza de şedere... Un proces de câteva luni, mai ales că la vremea aceea străinii pătrundeau destul de greu în Islanda". Amintirile lui Gabriel Vasile, actual profesor la University of Iceland, sunt vechi de peste 10 ani. 

Mediu prietenos

El spune că adaptarea nu a durat prea mult, în ciuda faptului că viaţa i se schimbase complet. Cel mai mult a contat mediul în care se afla, îşi aminteşte fizicianul român. „Primul lucru pe care profesorul Gudmundsson mi l-a spus a fost că «în Islanda nu te adresezi altei persoane cu apelativul „domnule" sau „doamnă" plus numele de familie, ci pur şi simplu cu numele de botez».

Din acel moment, «profesorul Gudmundsson» a devenit «Viðar», iar «profesorul Manolescu» - «Andrei», ceea ce, iniţial  mi s-a părut foarte ciudat." Nici din punct de vedere academic, lucrurile nu au fost prea lejere la început. Proiectul consta în implementarea unui model fizic în computer. „Programarea se făcea în FORTRAN 77 - limbaj folosit îndeosebi de teoreticieni. Aveam câteva cunoştinte despre acest limbaj de la cursurile din facultate de la cursul de "Metode Numerice", dar de la a face un mic progrămel care să rezolve o ecuaţie de gradul 2, şi până la a crea modele cuantice, diferenţa era uriaşă. Totuşi, Viðar şi Andrei au avut răbdarea şi mai ales tactul pedagogic pentru a-mi explica tot ce era necesar". 

Cursuri actualizate permanent

În timpul masteratului, acum un deceniu, Gabriel Vasile a descoperit şi diferenţele de atitudine dintre profesorii din România şi cei din Vestul Europei.„A trebuit să citesc multe lucruri noi, şi pentru că în facultate aici, cursurile conţin, pe lângă noţiuni de bază, şi contextul ştiinţific al momentului cu pricina. În plus, toate cursurile sunt ghidate spre partea practică, dar şi spre cunoştinţele care chiar sunt  inidispendabile unui student.

Lungile demonstraţii matematice sunt lăsate pentru cei care doresc Doctorat în cercetare. La noi, cel puţin atunci când am plecat eu, un profesor ţinea acelaşi curs de zeci de ani, fără să schimbe o virgulă. Aici, un profesor ţine un curs un an. Anul următor - un alt curs, iar eventual după 3-4 ani o ia de la început, dar cursul iniţial trebuie actualizat cu noutăţile din domeniu."

Doctoratul a fost făcut în Germania, la mijlocul decadei trecute, pe o temă legată de „efectul Hall Cuantic (QHE)", sub tutela unui profesor cu premiul Nobel în palmares.

Islandeza, un coşmar

În drumeţie pe insulă, împreună cu soţia lui, Mădălina

La finalizarea cercetării, în urmă cu 3 ani, Gabriel Vasile a decis să revină în Islanda.  „Am primit o poziţie de cercetător asociat la Institutul de Ştiinţe de pe lângă University of Iceland, cunoşteam oamenii şi locurile, şi în plus aveam promisiunea că vom fi ajutaţi cu găsirea unui job pentru soţia mea. Mădălina s-a adaptat foarte repede la ritmul, viaţa şi mai ales la clima islandeză, aşa că ne-am putut continua viaţa fără probleme. "

Pentru profesor mai există o singură barieră înainte de integrarea totală în societatea insularilor: limba islandeză. „Mădălina început să vorbească, cât de cât, în timp ce eu am doar câteva noţiuni elementare. Îmi lipseşte motivaţia, pentru că în institut, limba de conversaţie este limba engleză, şi oriunde mergi, în zonele urbane cel puţin, toată lumea vorbeşte engleza la un nivel foarte bun."

Gabriel Vasile spune că în toţi cei aproape 10 ani trăţi pe insulă a şi explorat o bună parte din teritoriu. „Este o ţară interesanta, a contrastelor. Peisajul se schimbă la fiecare 5 minute de condus. E vorba de o insulă vulcanică, un teritoriu deci în continuă mişcare şi formare. În plus gheţarii dau o notă aparte, pentru că sunt prezenţi în munţi, dar coboară până în buza Oceanului, astfel că relieful şi peisajul sunt deosebite." 

Mănâncă româneşte şi acum

Profesorul Gabriel Vasile spune că nu şi-a pierdut rădăcinile şi datorită micii comunităţi româneşti din Islanda, pe care o întâlneşte mai ales de sărbători. Mănâncă în continuare româneşte, dar s-a adaptat şi la regimul local, bazat pe carne de miel şi peşte.

Reuşeşte să păstreze legatura gastronomică cu ţara datorita unor magazine cu specific turcesc sau est-european, de unde se aprovizionează cu foi de varză, foi de viţă, brânză, pufuleţi şi murături, unele fiind produse chiar în România. Potrivit reprezentanţei diplomatice a României la Reykjavik, în Islanda ar trăi aproximativ 250 de cetăţeni români, cei mai mulţi în zona capitalei.

"La noi, un profesor ţine acelaşi curs zeci de ani, fără să schimbe o virgulă. Aici, un profesor ţine un curs un an."
Gabriel Vasile
fizician

"Peisajul se schimbă la fiecare 5 minute de condus. E vorba de o insulă vulcanică, un teritoriu, deci în continuă mişcare şi formare."
Gabriel Vasile
fizician