Când joaca topeşte diferenţele sociale

O avocată se întoarce în satul copilăriei şi îşi dedică timpul educării copiilor din localitate, deopotrivă săraci şi bogaţi, apropiindu-i. „Edulier“, adică atelierul de educaţie, e rezultatul frământărilor Cristianei Ionescu legate de ce putea face pentru comunitate.

Povestea începe aşa: a fost odată ca niciodată un om întreprinzător. Muncea pământul, dar îşi deschisese şi o simigerie în Orăşelul Copiilor şi o staţie de taxiuri la Floreasca. Avea chiar şi o pădure. Îl chema moş Tănase şi în grădina lui de la Corbeanca, o comună din apropierea Bucureştilor, se adunau primăvara băieţii de însurătoare şi fetele de măritiş. Moş Tănase dădea bal, apoi cununa şi boteza tot satul. Aşa-i plăcea lui, să contribuie la fericirea oamenilor. Ba-i mai ajuta şi cu dota, că nu se zgârcea; era unul dintre cei mai înstăriţi oameni din zona Ilfov, care făcuse avere prin munca lui, deşi avea doar patru clase. Moş Tănase a fost străbunicul Cristianei Ionescu. Grădina lui răsună astăzi de chiotele copiilor veniţi la atelierul de educaţie.

Început de drum

„În curtea în care facem acum «Edulier» era o casă mare, frumoasă pe care comuniştii au vrut s-o facă sediu CAP, în '51. Bunicul a chemat toate rudele şi într-o noapte au dărâmat-o. Grădina încă mai este, dar eu spiritul acela al străbunicului meu am vrut să-l reînvii", povesteşte Cristiana (38 de ani), care a decis să se întoarcă la Corbeanca în 2009, după moartea mamei sale. Atunci a încetinit ritmul. După 12 ani de avocatură, timp în care a lucrat şi pro bono în mai multe organizaţii neguvernamentale. „Nu am mai vrut să merg la birou. Mi-am propus să am şi viaţă, nu doar e-mail. Am considerat că mi-am încheiat misiunea şi că era timpul să fac altceva." Aşa că a început să lucreze la câteva proiecte personale. „Edulier" este unul dintre ele.

Voluntarii îi învaţă pe copii să coloreze

„Parcă niciodată mai mult ca în 2009 nu mi s-a părut mai pregnantă prăpastia existentă între oamenii bogaţi care au venit în Corbeanca şi oamenii locului. Mi-am dat seama că, o vară întreagă, copiii din familiile înstărite stau închişi în casele lor cu garduri înalte şi sunt singuri, în timp ce copiii săraci sparg în continuare mingi pe uliţă, vorbesc urât şi se joacă exact ca puii de pisică, adică îşi verifică forţele."

„Edulier" e o denumire pe care Cristiana a visat-o într-o noapte. „Pur şi simplu am visat cuvântul ăsta. Înseamnă atelier de educaţie. Mă tot gândeam ce să fac şi mi-am zis că trebuie să-i educ pe-ăştia mici, că altfel aşa vor rămâne, la marginea şanţului sau încuiaţi între zidurile alea toată viaţa lor, fără niciun fel de abilităţi."

În 2010 a reuşit să-şi adune toţi prietenii şi să le spună că vrea să facă „Edulier" la Corbeanca. „Le-am zis: n‑am bani, n-am nimic, vreau să mă ajutaţi să fac proiectul ăsta. Am doar voinţă, know-how, tot ce am învăţat vreau să pun aici, dar să fie un proiect cum nu mai sunt altele." Experienţa în ONG-uri i-a fost de folos. Tot anul trecut a reuşit să obţină şi o finanţare de la Fundaţia Dinu Patriciu. „Am avut voluntari prin Gala Societăţii Civile, am avut oameni care mi-au făcut bannere, mi-au printat tricouri, vecini care mi-au adus scăunele pentru copii. Vreau nu doar să educ, ci şi să trezesc spiritul comunitar." Proiectul a fost un succes.

Cristiana Ionescu le vorbeşte musafirilor „Edulier“

Şapte zile de educaţie

Atelierul de educaţie durează şapte zile, fiecare zi fiind dedicată unei teme. Luni a fost „Ziua invenţiilor nepericuloase". 40 de copii între 5 şi 13 ani s-au aşezat pe băncuţe şi au participat la experimentele profesoarelor trăsnite de la „Fun Science". Au învăţat despre elemente chimice şi proprietăţi fizice făcând spumă de baie şi pastă de dinţi din glicerină şi bicarbonat. Au meşterit o rachetă dintr-o sticlă de plastic în care au pompat aer până la refuz şi au făcut o cursă de „baloane cu reacţie" din care au învăţat despre acţiune şi reacţiune.

Marţi a fost „Ziua verde". Copiii au mers în Pădurea Floricel din Corbeanca, unde, legaţi la ochi, au făcut concurs de recunoscut ierburi după miros, apoi au discutat despre natură, despre lanţul trofic al stejarului şi au sădit flori în lădiţe, care vor fi apoi plantate în grădina lui Moş Tănase. În timpul anului, vor reveni să le îngrijească şi să vadă cum cresc.

Profesoarele trăsnite fac experimente

Miercuri a fost „Ziua hârtiei". Sub îndrumarea lui Bogdan, fiul Cristianei, în vârstă de 13 ani, copiii au făcut origami şi kirigami. Bogdan este cel mai bun origamist din ţară şi are propriul proiect, „Palatul de hârtie", cu care merge în şcoli şi predă copiilor arta de a plia creativ hârtia. Bogdan spune că nu-i e deloc greu să strunească zeci de copii la cursurile sale. Oricum, e prieten cu toţi. „Copiii sunt foarte ascultători. Nu sunt ca adulţii care vor mereu să te contrazică sau să adauge ceva, să iasă în evidenţă. Copiii sunt foarte relaxaţi şi vor să înveţe. Sunt prieten cu toţi, ieşim în fiecare sâmbătă cu bicicleta prin sat."

Pentru că miercuri a fost şi sărbătoarea Sfântului Ilie, Cristiana i-a dus pe copii la biserică, unde preotul le-a citit pilde despre Sfântul Ilie. „Cei mici trebuie să-şi descopere şi latura asta spirituală, şi-i încurajez să găsească un sfătuitor, în noi sau în preot. Important e să înveţe să ceară ajutor când au nevoie", spune Cristiana.

Zile speciale pentru copii şi pentru părinţi

Joi a fost „Ziua Jurnalismului". Anul trecut, coordonator a fost un jurnalist de la „Adevărul", anul acesta unul de la „Europa FM". Copiii au învăţat despre cum devin informaţiile ştiri, şi‑au luat interviuri unii altora şi au imaginat cum ar trebui să arate un articol pe o anumită temă. Ieri a fost „Ziua campionilor". Au avut în program baschet, fotbal şi maraton de sărit coarda. Pe lângă aceste probe, anul acesta Cristiana a introdus şi o secţiune de educaţie rutieră - „Campionii şoselelor" - „pentru că ei umblă mult cu bicicleta şi am vrut să le vorbim despre regulile de circulaţie."

Distracţie de „Ziua invenţiilor nepericuloase“

„Edulier" continuă azi şi mâine cu zile dedicate părinţilor şi copiilor. „Vorbim despre jocurile de ieri şi de azi. Cei mici trebuie să înveţe şi «Frunza», «Telefonul fără fir» şi alte jocuri uitate din copilăria părinţilor, iar părinţii vreau să înveţe ce înseamnă PSP (PlayStation Portable), de ce sunt copiii fascinaţi de «Need for Speed» şi ce-i pasionează", spune Cristiana. „Vreau să petreacă timp de calitate împreună aşa că facem şi socio-animaţie: pictură pe faţă, modelaj de baloane, pictură pe figurine din ipsos." 

Bogdan coordonează singur „Ziua hârtiei“

Anul trecut au participat 70 de copii şi 12 voluntari. „70 de hoarde tătărăşti", cum le spune Cristiana, care au „omorât" iarba din grădina lui Moş Tănase. „După şapte zile, aveam iarba uscată în curte, dar a fost superb." Atelierul a fost gratuit pentru toată lumea. Anul acesta, Cristiana a introdus o taxă de 50 de lei pe zi, pentru copiii din familiile înstărite. Au venit 40 de copii. Pentru locuitorii din Corbeanca, „Edulier" a venit să umple golul lăsat de „Trofeul Corbeanca", pe care familia Ţânţăreanu îl organiza în fiecare vară. „Era exact ceea ce lipsea", spune învăţătoarea Sevasta Stan care a adus la „Edulier" zece copii săraci din şcoala sa.

"Mă tot gândeam ce să fac şi mi-am zis că trebuie să-i educ pe-ăştia mici, că altfel aşa vor rămâne, la marginea şanţului.''
Cristiana Ionescu iniţiatoare proiect

"Se simţea lipsa unor activităţi cu copiii din comună. Atelierul de educaţie e benefic, pentru că vine să umple acest gol.''
Sevasta Stan educatoare

Idei de dezvoltare, pentru viitor

Cristiana speră să transforme „Edulier" într-un program săptămânal, un fel de after-school de weekend în care să-i înveţe pe copii şi mai multe lucruri. „Vreau să-l fac de-a lungul anului, să le ofer şi suport pentru şcoală, să-i ajut la teme, să-i învăţ limbi străine, ca să-şi găsească propria valoare şi ce vor ei să facă în viaţă." „Edulierul" de weekend va fi şi un centru sanitar în care copiii vor învăţa regulile de igienă, capitol la care mai mulţi au probleme. Despre „Edulier", Cristiana spune că e „copilul ei de bătrâneţe", propunându-şi să ajungă şi la a 25-a ediţie, nu doar la a doua.