Studenţi la japoneză-hindi, neerlandeză şi chineză

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Studenţii din anul I,  la ora de japoneză predată de lectorul Roman Paşca
Studenţii din anul I, la ora de japoneză predată de lectorul Roman Paşca

Animaţiile japoneze, muzica portugheză, telenovelele braziliene sau noua ordine mondială îi motivează pe tineri să înveţe limbi complicate. La Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine a Universităţii din Bucureşti se predau aproximativ 20 de limbi mai puţin cunoscute.

„Nu uitaţi! Terminaţia «ichi» este pentru animale mici, nu şi pentru iepuri! Hai să facem un exerciţiu. Cum spunem: am trei pisici în...?", întreabă profesorul. Din spate, o voce de băiat uşor stinsă completează întrebarea "...în frigider?". Profesorul râde, iar băiatul se apără, ajutat de o colegă:

„E adevărat, e un exerciţiu în carte, cu întrebarea «Câte pisici ai în frider?».Clasa îi aprobă pe cei doi şi râde în hohote. „Ce, nu vi s-a întâmplat niciodată să vă uitaţi pisica în frigider?". Îi răspunde studentul din ultima bancă: „Ba da. Una, dar nu trei". O atmosferă relaxată la ora de japoneză dintr-o joi dimineaţă, între lectorul Roman Paşca şi studenţii din anul I.

Li se predau terminaţiile prin care învaţă să facă propoziţii cu numerale, iar terminaţiile sunt diferite în funcţie de categoria în care intră obiectul sau conceptul: «sai» pentru ani, adică vârstă şi «satsu» pentru cărţi, reviste, foi legate, nu şi ziare. Studenţii au pe masă şi câte patru cărţi groase, un fel de manuale, unele dintre ele xeroxate.

Stau în bănci unde există patru calculatoare, ataşate cu căşti - semn că în acest fel învaţă mai târziu să pronunţe bine în japoneză.
Grupa de anul I are patru ore de japoneză pe săptămâna, în fiecare joi şi vineri. Sunt peste 25 în clasa uşor neîncăpătoare, care este însă dotată cu proiector şi tablă albă pe care poţi scrie cu markerul.
Prea mulţi în clasă

Profesorii japonezi recunosc că este destul de dificil ca studenţii să înveţe bine într-o clasă de 30, fiindcă la fiecare trebuie verificată pronunţia de multe ori. Akira Yamaguchi a venit în România în iulie anul trecut şi vrea să mai stea încă doi ani să-i înveţe pe tinerii români limba lui.

„Se descurcă. Unora din ei le plac caracterele japoneze. Însă, cea mai mare problemă aici este numărul mare de studenţi în grupe: 30, sau peste 30. Este imposibil să-i fac să înveţe cum trebuie, nu este bine pentru ei, plus că aici nu prea au unde să şi găsească joburi, în care să poată învăţa japoneză".

„La început a fost un şoc"

Denisa este în anul III la japoneză, acum ştie limba la un nivel mediu spre avansat. Principala ei motivaţie pentru specializarea aceasta a fost efortul studiului, pe care voia să-l simtă cu orice preţ. „Am vrut mai ales pentru că Japonia este o putere mondială ori şi mai şi. Eu m-am gîndit în primul rând să fac ceva greu, care să îmi placă şi să mă motiveze. La început nu ştiam nimic, a fost un şoc, dar asta m-a motivat să trag cât mai mult".

Cristina Ioniţă a căutat o experienţă unică în viaţă. „Te atrage prin cultură, prin muzicalitatea limbii, a emoţiei. Din clasa a XI-a m-am meditat cu o japoneză de la mine din oraş".

Mirai Fukawa este o tânără japoneză asistent universitar. Când şi-a întrebat studenţii români de ce au ales japoneza, majoritatea i-au povestit de animaţii şi muzica pop japoneză. „Sunt foarte atraşi de cultura pop japoneză, de fiecare dată când vorbim la curs despre asta sunt foarte motivaţi, simt asta din privirile lor".

Iulia Avram (anul II) povesteşte că de mică îi plăcea să audă străini care vorbesc în jurul ei. „Îmi place muzicalitatea ei, limba japoneză este profundă. Am avut contact prin latura mainstream, adică  anime şi manga (n.r. - animaţii şi comicsuri japoneze). „Acum câţiva ani, într-a VIII-a, am început să mă uit la desene animate japoneze, am citit şi nişte cărţi despre japoneză şi am ales-o fiindcă e rară", spune
Ionuţ Vascu.

Portugheza şi noua ordine mondială

Foarte ancoraţi în realitatea externă sau influenţaţi de prelegerile profesorilor universitari şi ale specialiştilor în domeniu, mare parte dintre studenţii la portugheză sunt convinşi că Brazilia va deveni o nouă putere mondială şi tocmai acesta este motivul pentru care vor să înveţe portugheza. Înainte să dea un test de gramatică la seminarul de săptămâna trecută, Loredana ne-a povestit despre decizia ei: 

„Brazilia este o ţară emergentă, urmează să fie una din marile puteri, sunt sigură că o să fie o ţară modernă, şi va trece peste problemele pe care le are acum, din punct de vedere economic şi social". În anul II, Răzvan Bran, crede că peste 10-20 de ani „portugheza va deveni la fel de căutată ca franceza, engleza sau germana. Aş vrea să lucrez într-o ambasadă. Nu mi se pare cursul de literatură sau cel de structură a limbii cel mai eficient".

Limbile - verişoare

Colega lui, Monica Magaon învaţă şi neerlandeză, adică olandeză. „Corect este neerlandeză. Altfel e ca şi cum am spune că toţi locuitorii Marii Britanii sunt englezi. Credeam că nu o să mă descurc, fiindcă nu ştiam nici germană, dar îmi place".

Monica o să plece un semestru la Universitatea Paris IV Sorbonne, unde va învăţa tot portugheză. Daniel Perdigao, lector al Institutului Camoes, prin care se pot obţine certificatele lingvistice de portugheză, consideră portugheza şi româna - «limbi verişoare». „Un român în situaţie de imersiune în mediul portughez, captează limba  în trei luni, pe când un portughez aici, în şase luni".

Profesorul crede că principala atracţie pentru portugheză vine de la telenovelele braziliene, „prin turism, prin rude, există 30.000 de români în Portualia, în mod oficial, prin muzica brazilina şi fado, mai ales după vizitele artistelor Amalia Rodriguez şi Mariza".

"Sunt atraşi de cultura pop japoneză, când vorbim despre asta sunt motivaţi, simt asta din priviri."
Mirai Fukawa
asistent universitar

Georgiana, influenţată de gândirea chineză

Georgiana Ciuchete a vizitat China de patru ori



Georgiana Ciuchete a învăţat chineza de când era în clasa a XI-a, prin meditaţii private, din pasiune. „Atracţia a pornit pentru că, după Revoluţie, tata avea multe deplasări în China, avea nişte afaceri acolo". După un an de meditaţii în Bucureşti, a câştigat o bursă la facultate în Beijing. Aici a stat însă doar trei luni:„dacă ştiai numai limbă chineză nu aveai nici o şansă, stăteai patru ani acolo şi îţi perfecţionai doar limba.

Ar fi însemnat să mă întorc în ţară după patru ani şi să fac o altă facultate, altă specializare. Sistemul de educaţie era destul de comunist. Se întâmpla să repetăm după profesor în cor, gen: «Hai, acum repetăm». Acum, tânăra este specializată în turism şi nu exclude ideea „de a face ceva în turism cu China şi cu limba chineză". Este încă influenţată de gândirea chineză, iar până acum a vizitat ţara de patru ori. Ar face-o oricând, de altfel.

Doina Pătraşcu (29 de ani) a absolvit Facultatea de Limbi Străine în Bucureşti, la specializarea japoneză-hindi. Atracţia pentru cele două limbi a venit devreme:  „Când eram mai mici, bunica îmi citea basme orientale, apoi mie ca copil mi se părea că, dacă toată lumea se prăbuşeşte, Japonia rămâne în picioare". Hindi a exersat-o în India, cât a stat un an cu bursă, în timpul facultăţii. Acum a pierdut o parte din noţiuni, dar a rămas pasionată de bucătăria indiană.

A reuşit însă să practice japoneza în mai multe joburi, de-a lungul timpului: a lucrat şi pentru fabrica japoneză de electronice Makita şi a petrecut şase luni în Japonia, într-un alt job. Îşi cultivă japoneza ca hobby. „Mă uit la emisiuni de divertisment online, citesc. Privită ca un hobby, limba e mult mai interesantă decât practicată. Iar în India m-aş duce oricând, e o ţară de care nu m-aş plictisi niciodată".

Cele mai frumoase cuvinte

Pentru Monica Magaon, cel mai frumos cuvânt în neerlandeză este onafhankelijkheidsverklaring = declaraţia de independenţă. În portugheză, este înnebunită după exdruxulo = accent ascuţit. O fonema e a mais pequena unidade fonetica = fonemul este cea mai mică unitate fonetică, expresia preferată a lui Răzvan Bran, în portugheză.

Cuvintele preferate în chineză ale Georgianei Ciuchete sunt: Meimei = soră mai mică (aşa îşi alintă sora), shuangxi = fericire dublă, folosit la căsătorie, hao = bun, format din semnul pentru femeie şi copil şi mei guanxi = nu contează, pentru că îi place cum sună.

Doina Pătraşcu este îndrăgostită în hindi de sinonimele pentru dragoste: pyaar, ishq, mohabbat, prem, iar în japoneză de ganbaru = a-şi da silinţa să. Cel mai mult îi place fraza Korekaramo ganbatte kudasai! = Continuă să-ţi dai toată silinţa.

Georgiana Ciuchete a vizitat China de patru ori
Educație



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite