Bugete şcolare care încurajează performanţa

„Finanţarea per elev“, intrată în vigoare la 1 ianuarie 2010, îşi propune să încurajeze şcolile căutate pentru rezultatele lor, în detrimentul celor din care elevii fug pentru că nu au dascăli buni. Şcolile vor primi bani, în noul an şcolar, în funcţie de numărul de elevi înscrişi la 1 septembrie. Alocaţia pentru un copil de la ţară este mai mare decât cea pentru un copil de la oraş.

„Finanţarea per capita" înseamnă că fiecare şcoală primeşte bani în funcţie de câţi elevi are. Iar numărul de elevi depinde de multe ori de renumele de care se bucură şcoala, în funcţie de rezultatele sale. Cu alte cuvinte, şcolile bune, performante, ar fi avantajate. Iar vechiul sistem, în care şcolile puteau primi fonduri şi în funcţie de prieteniile politice ale directorilor, pare condamnat. Secretar de stat în Ministerul Educaţiei, Oana Badea este categorică. 

„Managerii sunt obligaţi să ţină cont de acest sistem, care este perfectibil, dar tocmai de aceea noi vom ţine cont de reacţia profesorilor, elevilor şi părinţilor. Am şi operat o modificare în primăvară, atunci când am constatat că finanţarea pentru învăţământul vocaţional era insuficientă", precizează secretarul de stat.

Şcolile se vor bate pe elevi, dar cu măsură

De cealaltă parte, sindicatele din educaţie contestă noul sistem, pentru că nu ţine cont de toate nevoile de finanţare ale unei şcoli. Liderul Federaţiei Educaţiei Naţionale, Constantin Ciosu, e de părere că finanţarea „per capita" nici nu va funcţiona pe deplin prea curând.

„ Finanţarea trebuie să acopere absolut toate cheltuielile, de la 1 septembrie şI până la 31 august, şi nu doar salariile. De altfel, noi cerem de foarte mult timp să nu se mai facă finanţări anuale, ci multi-anuale. Acestea ar prezenta avantajul unor proiecte pe termen mai lung, poate chiar pe cicluri de învăţământ. Altfel, se întâmplă de multe ori ca o finanţare începută pe un proiect anul acesta să nu mai poată fi continuată şi în anul următor. "

Un punct slab al noului sistem de finanţare ar fi că poate duce la închiderea şcolilor mici.

Dacă o şcoală are doar câteva zeci de elevi, finanţarea nu va fi suficientă pentru acoperirea salariilor tuturor dascălilor, iar problema poate fi generalizată la majoritatea şcolilor de ţară. Secretarul de stat Oana Badea spune însă că şi această problemă a fost rezolvată pentru 2010, prin majorarea sumelor alocate elevilor din mediul rural. Pentru anul calendaristic următor, vor fi găsite alte soluţii.

Mai puţini bani pentru școlile codașe

„Toate ţările care practică acest tip de finanţare au trecut printr-o etapă de ajustare. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi la învăţământul superior, care timp de 8 ani a tot lucrat pe formula de finanţare, tocmai pentru că pot exista costuri foarte diferite, în funcţie de necesarul de pregătire."

La oraş, în schimb, unde numărul de elevi este destul de ridicat în fiecare şcoală, competiţia poate aduce reaşezarea sistemului de învăţământ. Legea permite fiecărei şcoli să aibă între 20 şi 30 de elevi într-o clasă.

Tendinţa firească ar fi ca elevii să migreze de la şcolile considerate mai slabe la cele cu rezultate bune, în limitele prevăzute de lege. Urmarea este previzibilă: şcolile rămase cu mai puţini elevi vor avea mai puţini bani şi vor fi obligate să renunţe la profesorii slabi, în timp ce şcolile performante vor avea fonduri mai mari pentru salariile dascălilor buni.

Potrivit liderului FEN, Constantin Ciosu, acesta ar fi şi „unicul avantaj al «finanţării per capita», că şcolile se vor bate pe elevi, şi că, în mod normal, competiţia stimulează performanţa."

Directorii de şcoli acuză neclarităţi

Ion Georgescu, directorul Şcolii nr. 174, din cartierul bucureştean Militari, aşteaptă clarificări. „Ar trebui ca lucrurile să fie bine puse la punct, ceea ce anul acesta nu  se mai poate întâmpla. E nevoie de un buget al Educaţiei nou pentru a vedea exact cum funcţionează".

Directorul Georgescu salută principiul finanţării per elev: „pe mine m-ar avantaja, pentru că şcoala este solicitată. Aş avea venituri peste medie, pentru că şi numărul de elevi de la fiecare clasă este peste medie".

De cealaltă parte, Silvia Moraru, directorul Colegiului Naţional „Tudor Vianu" din Bucureşti, se teme că oricât de solicitată ar fi şcoala, schimbarea nu va aduce prosperitate pentru instituţia pe care o conduce. „La un liceu mare, cum e «Vianu», poate pune probleme. Eu nu cred că este în avantajul unei şcoli, pentru că tot sumele alocate pentru un elev sunt prea mici."

Ce prevede legea

Finanţarea per elev a fost introdusă la 1 ianuarie 2010, prin Hotărârea de Guvern (HG) 1618 din decembrie 2009. Prima formulă, care nu ţinea cont de problemele specifice ale învăţământului vocaţional şi ale celui alternativ, a fost modificată în scurt timp.

Potrivit actului normativ, elevii de la ţară valorează mai mult decât cei de la oraşe, alocările bugetare fiind mai mari pentru elevii din mediul rural. Doar aşa puteau fi constituite bugete care să asigure menţinerea şcolilor de la sat, unde nu­­­­­­­mărul elevilor este sensibil mai mic. Ulterior, HG a fost modificată astfel încât să ţină cont şi de particularităţile învăţământului vocaţional şi ale celui alternativ, de tip Step by step.

Alocările bugetare per elev