Adevarul.ro

Diana Certan are 32 de ani şi de peste 9 ani gestionează activitatea unuia dintre cele mai prestigioase ONG-uri de tineret din ţară, în calitate de Manager al Fundaţiei Noi Orizonturi.

Ce înseamnă să fii managerul unuia dintre cele mai active ONG-uri de tineret din ţară?
Nu este uşor, asta cu siguranţă! Avem trei birouri la Bucureşti, Lupeni şi Cluj, peste 3.500 de tineri în programele noastre şi peste 500 de voluntari, majoritatea profesori. Ne-am asumat misunea de a crea modele de educaţie prin experienţă de calitate, învăţându-i pe tineri abilităţi de viaţă, ca strategie de dezvoltare durabilă a societăţii. Şi asta facem de peste 12 ani. Programele noastre - Tabăra „Viaţa" şi Cluburile de Iniţiativă Comunitară pentru Tineri „Impact" - sunt recunoscute prin prestigioase premii naţionale (diplomă de excelență din partea Autorităţii Naţionale pentru Tineret, premiul doi la secţiunea „ONG-ul anului în domeniul educaţiei" la Gala Premiilor în Eduaţie 2010) şi girate de experţi internaţionali precum Francis Fukuyama sau Cathrine Thorup. La finalul zilei, responsabilitatea mea este să mă asigur de calitatea programelor şi de îmbunătăţirea lor continuă, să gestionez relaţia cu partenerii strategici, să supervizez şi să susţin echipa Fundaţiei, să coordonez activităţi de strângere de fonduri şi să promovez educaţia nonformală ca mijloc de dezvoltare pentru tineri, cu „Impact" pozitiv pe termen lung în întreaga societate. Îmi place să cred că sunt printre norocoşi, pentru că fac ceea ce îmi place, oricât de provocatoare pot fi unele zile.

Cum a început povestea ta cu Fundaţia Noi Orizonturi?
Legătura mea cu Fundaţia Noi Orizonturi a pornit în urmă cu aproape 10 ani, în 2002, pe vremea când eram stundentă la Facultatea de Ştiințe Politice, Universitatea Babeş Bolyai, la Cluj. Pe vremea aceea eram sigură că voi lucra într-un ONG din Cluj şi cochetam cu ideea de a rămâne în sistemul universitar. Dar iată-mă în 2002 urcându-mă într-un tren cu destinaţia Lupeni, în calitate de evaluator de programe. După un drum lung aveam să ajung într-o gară gri şi aproape părăsită unde am fost întâmpinată de doi americani, fondatorii FNO, Dana şi Brandi Bates, o româncă şi un huski. În Lupeni, am participat pentru prima data la întâlnirea unui Club „Impact". Se întâmpla într-un apartament de 4 camere, în care era şi biroul organizaţiei şi unde, în sufragerie, în jurul unei mese, stăteau vreo 20 de copii - unii dintre primii membri „Impact". Am urmărit dinamica grupului şi am început să pun întrebări despre program; deşi timizi, am aflat de la ei că tabăra educativă din Straja le-a schimbat viaţa şi că vor să îmbunătăţească lucrurile în comunitatea în care trăiesc, pentru că ştiu că pot. I-am întrebat cum fac ei asta şi mi-au spus că au identificat nişte probleme în comunitate şi îşi propun să le rezolve, una dintre ele fiind construcţia unei toalete ecologice în Parcul Naţional Retezat. Am rămas surprinsă de energia şi de motivaţia lor, gândindu-mă că aveau doar 15 ani. Ulterior, am petrecut o vară întreagă în Tabăra „Viaţa". A fost cea mai frumoasă vară. Atunci am realizat că e fain să evaluezi, dar că din sala de curs lucrurile se văd complet diferit faţă de cum sunt pe teren. Aşa încât a fost un „DA" hotărât şi multă bucurie atunci când am fost invitată să lucrez în Lupeni, alături de o echipă care îşi dorea să schimbe ceva în România şi care încerca să-şi dea seama cum ar putea să facă asta folosind educaţia prin experienţă în rândul tinerilor.

Care este rolul unui ONG din zona tineret-educaţie?
Într-o mare măsură, regimul comunist a lăsat în urmă o societate dominată de apatie socială, de lipsa valorilor civice şi sociale, caracterizată de un nivel mare al neîncrederii interpersonale şi de sentimente puternice de neputinţă în diferite contexte. Cu această „moştenire" luptă programele noastre, aceasta este problema pe care ne-am asumat să o soluţionăm. Ce face Fundaţia Noi Orizonturi este de fapt să aducă împreună trei elemente cheie ale societăţii: tinerii, şcoala şi comunitatea, şi să-i motiveze să lucreze împreună pentru binele comun, obţinând în final un dublu efect: dezvoltarea tinerilor şi rezolvarea unor probleme din comunitate. Programele noastre sunt schimbarea socială pe care vrem să o vedem în lume, oricât de supra-uzitată a devenit această formulă. Sutele de tineri care merg vara o săptămână în Tabăra „Viaţa" sau miile de tineri care vin săptămână de săptămână la Clubul „Impact" devin agenţi ai schimbării, capabili să rezolve probleme, capabili de compasiune, capabili să-şi investească energiile şi abilităţile antreprenoriale pentru binele comun. Şi am arătat acest lucru recent prin campania „România de Impact", o campanie în care ne-am propus să promovăm o altfel de Românie: implicată, activă, de succes. În campanie, Cluburile „Impact" au venit cu peste 30 de propuneri de proiecte comunitare a căror implementare poate fi susţinută de public printr-o donaţie către organizaţia noastră. De asemenea, la începutul acestui an, cu sprijinul partnerului nostru Romanian-American Foundation, Cluburile „Impact" din mediul rural şi mic urban vor realiza 27 de proiecte de antreprenoriat social în cadrul programului „Impact - model de educaţie extracurriculară nonformală în România".

Care sunt cele mai mari provocări pe care le are un manager de ONG în România de azi?

Crize financiare, fluctuaţie de personal, nivel scăzut al salariilor, dezvoltare rapidă înainte de a fi pregătiţi, rezistenţă în sistemul educaţional mai ales la începutul activităţii noastre, puţini antreprenori români care susţin astfel de programe educaţionale şi lista ar putea continua. În momentul de faţă, principala dificultate cu care ne confruntăm este finaaţarea programului şi consolidarea reţelei de 160 de Cluburi existente acum în 12 judeţe din ţară. Ceea ce suntem azi este rezultatul fiecărui coleg şi/sau voluntar care a venit în organizația noastră şi pentru asta le voi fi mereu recunoscătoare. Într-adevăr suntem schimbarea pentru România şi asta se datorează eforturilor şi sacrificiilor care sunt realizate la fiecare nivel al organizaţiei.

Cum vezi pe viitor dezvoltarea programelor de tineret în România şi care sunt planurile Fundaţiei pentru 2012?
Întrucât marea problemă este subfinanţarea organizaţiilor ce dezvoltă programe şi proiecte pentru tineri, aceasta e problema cu care ne confruntăm şi noi. În 2012 organizaţia noastră sprijină şi se implică activ în eforturile grupului „Pentru cei care cred în voluntariat, educaţie nonformală şi tineret" şi care îşi propune să construiască argumente şi o documentaţie puternice pentru decidenţi cu privire la necesitatea de a exista o axă dedicată în viitoarea generaţie a fondurilor structurale (Fondul Social European). Grupul poate fi găsit pe Facebook, are acum peste 7.300 de membri şi a apărut ca rezultat al nevoilor identificate în cadrul activităţilor derulate în Anului European a Voluntariatului (2011). „Impact" este acum cea mai mare mişcare de tineret din ţară, cu peste 3.500 de tineri activi în Cluburi. După o perioadă de creştere, anul acesta încercăm să ne consolidăm ca organizaţie pentru a putea susţine un nou val de extindere a programului în anii următori. De asemenea, avem în plan deschiderea celei de-a doua tabere „Viaţa", la Băile Tuşnad. La nivel internaţional suntem în discuţii cu organizaţii din Republica Dominicană, Germania şi Georgia pentru a replica programul „Impact" şi acolo. Altfel, îmi doresc să avem cât mai mulţi susţinători şi să înţelegem că putem avea o Românie de „Impact" şi că putem vorbi de o schimbare doar dacă iniţiative ca a noastră sunt susţinute de societate şi, de fapt, de fiecare dintre noi.