Ioan Dăncilă: „Învăţământul este o mega afacere pentru edituri şi autori“

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Ioan Dăncilă, autor de culegeri  de matematică
Ioan Dăncilă, autor de culegeri de matematică

Profesorul Ioan Dăncilă susţine că elevii învaţă greşit scăderea încă de la grădiniţă, din cauza unor planşe aprobate de Ministerul Educaţiei cu mulţi ani în urmă. Chiar dacă nu a stat niciodată la catedră, matematicianul Ioan Dăncilă cunoaşte foarte bine ce se întâmplă în sistemul de educaţie, pe care îl consideră „fărâmat“ peste măsură.

De ce dumneavoastră numiţi culegerile de probleme „cărţi de învăţătură"?

Pentru că eu consider că nu sunt culegeri. La origine, în limba italiană, culegerile acestea de care vorbiţi dumneavoastră se numeau „buchet", numai că în limba rusă nu i s-a găsit un echivalent şi i s-a spus „vornâii zadarnâi", în traducere - culegeri. Şi aşa le-a rămas numele.

Cum caracterizaţi învăţământul matematic astăzi?

La ora actuala, învăţământul matematic stă foarte prost în România. La sfârşitul ciclului primar, 41% din copiii care absolvă clasa a patra nu ştiu să rezolve o problemă cu o operaţie simplă. Învăţământul este o mega afacere pentru edituri, unii autori şi pentru unii profesori.

Statisticile ne arată că puţini elevi se mai îndreaptă astăzi către ştiinţe şi spre matematică. Cum vă explicaţi?

Acest lucru se întâmplă pentru că elevii intră în liceu cu un bagaj de cunoştinţe precar şi nu fac faţă la cursurile predate. Şi din această cauză nu mai merg la facultăţile de ştiinţe. Eu am constatat că elevii nu au cunoştinţe de matematică când am scris prima carte pentru absolvenţii de liceu. Atunci am remarcat că elevii nu prea înţeleg ce scriu eu acolo şi m-am întrebat „De ce?", pentru că exerciţiile erau accesibile. Am aflat că ei vin nepregătiţi în liceu şi nu mai au timp să recupereze. Atunci am mai scris o carte pentru gimnaziu, care la vremea aceea a fost un success: „Teste pentru fiecare". Numai că multă vreme, această carte a fost folosită pentru pregătirea specială a copiilor, când eu de fapt o dedicasem copiilor obişnuiţi. Atunci am mers mai departe să văd unde este cauza şi m-am uitat şi în cărţile de la clasele primare şi m-am îngrozit.

De ce v-aţi îngrozit?

Am zis că nu se pot spune atât de multe prostii într-o singură carte! Trebuie să fie deliberată toată treaba! Ulterior, cu vremea, am zis să vedem şi ce se întâmplă la grădiniţă şi am constatat că acolo este prima acţiune de prostire a copiilor. Vă pot arăta documente care să dovedească acest lucru. Există planşe, aprobate de Ministerul Educaţiei, cu ajutorul cărora copiii învaţă că, dacă într-o baltă sunt trei raţe şi una iese din baltă, asta este scăderea doi minus unu! Dar nu e adevărat! Este scăderea trei minus unu. Îi învaţă contra naturii! Vă mai spun despre astfel de lucruri: manualele de clasa I, încă pe piaţă, în care se vorbeşte de „zero cosmonaut", o chestiune care nu există!

Dar cum a trecut această aberaţie de comisiile de evaluare?

Se poate întâmpla, pentru că cei care se ocupă de cărţi nu au de fapt în gând să facă manuale pentru copii. Ei se gândesc doar la profitul afacerii lor.

Sunt părinţi care îşi dau copiii la meditaţii începând cu clasa a III-a sau a IV-a. Este normal, aţi recomanda?

Este dezastruos ce se întâmplă! Acest lucru are loc din cauza învăţătoarelor care nu reuşesc să transmită informaţia. Şi nici nu sunt ele singurele vinovate: nu pot să-i ajute pe copii să înţeleagă şi pentru că folosesc manuale proaste.

Dar fiecare profesor îşi poate alege manualul...

Nu! Şi asta este o minciună. Se practică un sistem de prezentare numai pentru anumite manuale. Iar învăţătoarele sunt îndemnate ceva de genul: „Spune dragă repede despre manual, pentru că trebuie să completăm formularul".

Manualele, indiferent de ciclul şcolar, sunt pline de inexactităţi. Este o constatare pe care o fac deopotrivă elevii, părinţii şi profesorii.

Toate reprezintă de fapt, pentru cei implicaţi direct în sistem, obiectele unor negocieri în defavoarea copilului. Iniţial, la prima licitaţie adevărată, din 1995, pentru manualele de clasa a doua a existat o încercare de a se face cărţi bune. Fără succes, căci toată lumea a sesizat că o carte foarte bună, a profesorului Mihai Roşu, a fost respinsă.

Care dintre manualele de matematică vi se pare cel mai greşit?

Cel de clasa a IV-a, care se foloseşte în mai toate şcolile şi după care învaţă foarte mulţi elevi.

Aţi conceput un ghid pentru cum se scriu corect manuale. Care ar fi secretul?

Manualul este rezultatul unei munci în echipă, o muncă ce aparţine unor autori, unor redactori şi unor tehnicieni. Un manual trebuie să imprime o anumită ideologie a cunoaşterii. Să fie construit într-un anumit fel pentru fiecare clasă în parte, în funcţie de posibilităţile de citire ale copilului, de posibilităţile lui de focalizare, în funcţie de gradul lui de interes. Dar nu există nimic din toate acestea în manualele noastre. În manualele de matematică nu există suficiente probleme, ori matematica tocmai asta înseamnă: 90% transpiraţie.

"Acum, învăţământul matematic stă foarte prost în România. La sfârşitul ciclului primar, 41% din copiii care absolvă clasa a IV-a nu ştiu să rezolve o problemă cu o operaţie simplă."

Cine este Ioan Dăncilă

Născut în 1947, profesorul Ioan Dăncilă a absolvit Facultatea de Automobile a Universităţii Politehnica din Bucureşti. Ulterior, profesorul Dăncilă a urmat şi Facultatea de Matematică, la Universitatea Bucureşti. A început să scrie cărţi de matematică din 1974, când a văzut că dintr-o carte şcolară de matematică, pentru copii nu înţelegea nimic. Printre cele mai cunoscute volume pe care le-a scris se numără: „Teste pentru fiecare" şi „Teste pentru nota 10".

„Programa e pusă în practică absolut imbecil"

Mai mulţi profesori şi academicieni au luat poziţie faţă de faptul că programele de matematică sunt foarte încărcate şi cu mult peste nivelul de înţelegere al elevului de gimnaziu ori de liceu.

Acelaşi lucru se întâmplă şi cu programa pentru clasele primare, mai ales dacă o comparăm cu ce învaţă elevi din ţări precum Rusia, Bulgaria, sau Grecia. Felul în care noi punem în practică această programă este absolut imbecil.

Este aceasta o explicaţie şi pentru faptul că la testele internaţionale ne situăm constant pe ultimele locuri?

Eu am spus în faţa unei conferinţe cu toate învăţătoarele că, dacă aş avea posibilitatea şi dacă aş avea şi o altă soluţie, pe jumătate dintre ele le-aş îndrepta spre o altă muncă. Pentru a fi profesor la catedră îţi trebuie un anumit har şi anumite cunoştinţe.

Cu har sau fără, profesorii au ieşit în stradă pentru salariile mici. Sunteţi de acord ca dascălii să-şi strige disperarea în stradă?

Ei pot să o strige, dar o strigă prea târziu. Trebuiau să şi-o strige la fiecare moment în care le-a fost atacată demnitatea. Ori ei au jucat dansul pinguinului în una din dăţi. Eu am o vorbă: valoarea unui om este valoarea pe care se vinde. Or, dascălii s-au vândut de nenumărate ori ieftin la sindicate şi la Guvern.

Legea Educaţiei, despre care se discută de atâta vreme, poate să rezolve problemele din sistem?

Nu cred. La noi, chiar dacă avem legi bune, aplicarea lor e proastă. Iar legea aceasta are lacunele ei: nu prevede formarea formatorilor. La ora actuală, sistemul este atât de fărâmat încât nu ai cum să ţeşi o pătură dintr-un astfel de material. Problema este o problemă de morală. Aici e cheia: nu există oamenii care să pună legile în aplicaţie. Eu n-am întâlnit în privinţa educaţiei o lege care să nu fie încălcată.

Ioan Dăncilă
Educație



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite