Adevarul.ro

De 10 ani, mii de tineri participă la un program de educaţie prin serviciu în folosul comunităţii. Poveştile lor nuanţează convingerea generală că „în ţara asta nu se mişcă nimic“.

Imaginaţi-vă că nişte copii au făcut petiţii la primărie şi au strâns 1.500 de semnături ca să instaleze limitatoare de viteză  într-o zonă intens populată. Sau că au construit prima toaletă ecologică într-un parc naţional, lucru pe care autorităţile responsabile l-au ignorat ani de-a rândul. Tot nişte copii au strâns bani pentru a cumpăra o vacă de lapte care să ajute un orfelinat să se autosusţină mai uşor. Sau pentru a oferi o excursie unor copii foarte săraci.

Acestea sunt doar câteva dintre proiectele pe care elevi de la clasa a VI-a până la a XII-a le-au realizat pe parcursul celor 10 ani de când Fundaţia Noi Orizonturi a înfiinţat primul Club pentru tineret Impact. Acum sunt 160 de cluburi în toată ţara, iar în cadrul lor tinerii învaţă în primul rând să vadă problemele din jur, iar apoi să le şi rezolve.

Anda Culişir are 29 de ani, predă Biologie la Liceul teoretic „Onisifor Ghibu" din Cluj-Napoca şi de trei ani coordonează unul dintre Cluburile Impact din oraş. Anda spune despre ea că nu e „prea formală".  De fapt, e „profa trăsnită" pe care toţi copiii o iubesc. În echipa ei s-au înscris 49 de elevi, deşi, în general, Cluburile nu au mai mult de 15 membri.

Primul proiect

Era un colţ în curtea liceului, lăsat de 30 de ani să zacă-n paragină. Elevii de la „Ghibu" au decis că nu le place şi că vor începe cu el. Şi-au pus în cap să-l transforme într-o clasă în aer liber, iar pentru asta aveau nevoie de bani.  Cineva a zis: „Hai să facem bijuterii handmade, să le vindem în curtea şcolii!". Altcineva s-a gândit că „ar fi fain să facem rost de un panou pentru căţărare". Altul a spus: „Dar ştiu eu o trupă care ar putea să cânte, ce-ar fi să facem un concert?".

Până la urmă au făcut un festival unde au vândut şi bijuterii, au făcut şi căţărări, şi concerte, plus felurite ateliere: de fotografie, teatru, jonglerie, demonstraţii de capoeira, şi tot ce le-a mai trecut prin cap. A şi plouat în ziua aia de mai 2010, dar tinerii tot s-au îngrămădit în curtea liceului şi-au dat din cap pe muzică rock, cu umbrelele în mână. Din banii adunaţi (în jur de 7.000 de lei!) au refăcut grădina, iar în vara aceea, la liceul „Ghibu", s-au ţinut primele lecţii în aer liber.

Voluntarul Cosmin Fineas, costumat în soldat roman

Ghibstock, cum au numit festivalul, a devenit tradiţie, iar în anul următor, cu banii strânşi, elevii au decis să le facă viaţa frumoasă celor 20 de copii săraci din satul Căianu, judeţul Cluj. „I-am dus într-o excursie la Abrud. A fost o nouă provocare pentru elevii din Impact, pentru că au fost puşi în situaţia să aibă grijă de nişte copii mici, iar ei şi-au asumat răspunderea. Au gândit toate activităţile, le-au coordonat. Stăteam seara şi făceam împreună strategia pentru a doua zi", povesteşte Anda Culişir.

„E genial, aşa de tare se transformă! Eu pot să văd schimbarea la ei, din ultimii doi, trei ani. Ce responsabilitate capătă! În tabără, se trezeau la 6.00 să facă ochiuri şi sandviciuri calde pentru copii, iar seara stăteau să-i culce şi se frustrau că ăia n-aveau chef să doarmă. Mă întrebau: aşa păţesc şi profii când merg cu noi în excursie? Ajung să vadă o problemă din mai multe părţi, nu doar din direcţia lor."

Fefeleaga

În satul Căianu copiii sunt sunt aşa de săraci, că mulţi nu se mai duc la şcoală. Abia dacă reuşesc să termine gimnaziul, iar la liceu puţini ajung. Ducându-i în excursie, liceenii de la Club au vrut să-i încurajeze să-şi continue studiile şi, în acelaşi timp, să profite de ocazie pentru a-i mai învăţa câte ceva. 

„Activităţile au fost foarte bine gândite. Unde-i ducem? Ce pot să înveţe? Hai să facem şi un pic de şcoală distractivă, un pic de geografie, de biologie, de literatură", spune Anda. Aşa au ajuns copiii să stea de vorbă cu stră-strănepotul eroinei din povestea lui Agârbiceanu: Fefeleaga. „În satul Bucium, lângă Abrud, a locuit Agârbiceanu şi acolo a scris şi povestea, inspirat de o localnică. Iar acum stră-strănepotul ei a făcut casă memorială şi vinde plăcinte la turişti", explică profesoara. „I-am pus pe copii să citească povestea şi ne-am dus la el să-i luăm interviu, să afle ce era adevărat în poveste şi ce nu."  

E greu de spus dacă excursia la Abrud a reuşit să reducă abandonul şcolar din Căianu. Dar copiii aşa de încântaţi au fost şi aşa de mult le-a plăcut modelul oferit de liceeni, încât au zis că vor să fie şi ei aşa, „uniţi, ca o familie", să facă lucruri împreună. „Şi atunci, noi le-am sugerat să facă un proiect al lor, gândindu-ne că ne atingem scopul şi mai bine, adică ce i-ar încuraja mai mult să meargă la şcoală decât să aibă încredere în ei, să ştie că pot să facă o chestie ca lumea?" Vara trecută, ajutaţi de liceenii din Impact, elevii din Căianu au transformat vechea toaletă a şcolii, un focar de infecţie, într-un vestiar pentru orele de Sport. Până la urmă, toată comunitatea s-a mobilizat, rude şi vecini au ajutat şi ei cum au putut.

Un fel de mândrie

Pentru profesorii coordonatori, activităţile de la Club sunt adeseori motivul pentru care mai merg cu drag la şcoală. „Faptul că reuşim de atâţia ani să mobilizăm profesori care sunt plătiţi cum sunt plătiţi, dar fac voluntariat patru ore pe săptămână e remarcabil", spune Diana Certan, managerul Fundaţiei Noi Orizonturi.

Tineri dintr-un Club Impact, la o acţiune de ecologizare în Lupeni

Pentru elevi, experienţa voluntariatului e de fapt o pregătire pentru viaţa de adult. „M-a ajutat foarte mult, în special pe partea de comunicare, dar am dobândit şi cunoştinţe tehnice. Ştiu să văd o problemă, să-mi dau seama care sunt paşii, costurile, riscurile, inclusiv pe plan personal. A devenit o a doua natură, nu-mi mai stă-n fire să arunc gunoi pe stradă sau să nu ajut când ştiu că pot", spune Cosmin Fineas, elev în clasa a XII-a şi membru de aproape trei ani al Clubului Impact din Lupeni, judeţul Hunedoara.

Cosmin spune că pentru el voluntariatul înseamnă două lucruri: satisfacţie şi prietenie. „E vorba în primul rând de satisfacţie. De fiecare dată când oamenii spun că în România nimeni nu face nimic, eu pot să spun că fac. E un fel de mândrie că eu mă implic."

"De fiecare dată când oamenii spun că în România nimeni nu face nimic, eu pot să spun că fac. E un fel de mândrie că eu mă implic.''
Cosmin Fineas voluntar

3.500 de tineri fac parte din Cluburile Impact din toată ţara.

Tinerii exersează situaţii reale de viaţă

Voluntariatul completează educaţia formală, oferind copiilor un fel de reţetă a cum să aplice ceea ce au învăţat la şcoală. „Îi face să înţeleagă sensul învăţării. De ce vreau să devin mai bun? Cu ce mă ajută în mod real în viaţă? Şi conectează informaţiile de la şcoală cu lumea de afară", explică profesoara Anda Culişir.

În programul Impact, tinerii exersează situaţii reale de viaţă: muncesc în echipă, uneori în condiţii de stres, cu termene limită, învaţă să fie toleranţi şi să-şi depăşească orgoliile ca să îndeplinească un scop comun. „Dacă merg la job şi nu le convine, nu pot să-i spună şefului: băi, mie nu-mi place de tine, am plecat! Or ei la şcoală nu învaţă lucrurile astea. Învaţă cultură generală, în schimb life skills (abilităţi de viaţă), nu prea", spune Anda. 

Eu uşor să fii creativ

Elevii îşi aleg singuri proiectele. „Nu se merge pe sistemul clasic în care profesorul le spune ce să facă. Aici învaţă în primul rând să identifice nevoi în societate. Să fie cu ochii deschişi. E foarte uşor să fii creativ în direcţia asta. Mergem în oraş şi vedem ce nu ne place. Iar ei sunt încurajaţi să propună orice idee, oricât de trăsnită", adaugă profesoara. 

Fundaţia Noi Orizonturi a dezvoltat modelul Impact pe patru componente de învăţare: cetăţenie activă, angajabilitate, antreprenoriat social şi leadership. În fiecare an, cluburile Impact realizează în jur de 380 de proiecte, transformând România, comunitate după comunitate. Modelul educaţional a fost replicat şi la nivel internaţional, 12 Cluburi fiind înfiinţate în Honduras, două în SUA şi patru în Republica Moldova.