Umbra lui Marean. La Bellu

Câţi dintre dvs. aţi avea şansa să vă înmormântaţi rudele alături sau în locul marilor personalităţi ale istoriei?

Dacă n-am şti că următoarea cugetare a ieşit din gura dlui Vanghelie Marian (sau Marean, conform propriei pronunţii), am fi îndreptăţiţi să credem că aparţine vreunui filosof al zilelor noastre. „Aşa e viaţa! Ştiţi cum este în viaţă: în momentul când ţi se întâmplă un necaz, încerci să vezi cum te descurci!" Aceasta e singura replică pe care primarul sectorului 5 a reuşit s-o articuleze, zilele trecute, în urma dezvăluirilor din „Adevărul" privind afacerea mormintelor de la Bellu.

N-o să reiau firul excep-ţionalelor anchete realizate de tânărul meu coleg Alex Nedea, de la secţia de Investigaţii a ziarului, care a „săpat" până a dat de „scheletul" din dulapul lui Marean. Dacă nu le-aţi citit încă, vă recomand să intraţi pe www.adevarul.ro. Veţi înţelege repede despre ce este vorba. Pe scurt, reporterul scoate la iveală aranjamentul prin care dl Vanghelie reuşea, în 2008, să pună mâna pe cripta generalului Iacob Lahovary, erou al Războiului de Independenţă şi fost ministru de Război şi apoi de Externe al României. În locul osemintelor sale se odihnesc acum cele ale buni-cului din partea mamei al edilului „care este".

Cum a fost posibil acest atentat la memoria neamului? Simplu. Cu ajutorul unui băiat de casă, pe nume Radu Dumitru, absolvent de teologie, fost consilier local, pe atunci director al Adminis-traţiei Cimitirelor. În 2004, el îl „împroprietărea", tot la Bellu, pe senatorul pesedist Cătălin Voicu, arestat mai târziu pentru fapte de corupţie. Acesta avea să-şi ridice un cavou chiar în „coasta" monumentului funerar al generalului Ioan Nicolescu Argeşanu, alt erou al războiului de la 1877.

Carevasăzică, episodul cu Marean nu a fost o întâmplare. Dimpotrivă, aş fi tentat să cred că există sute, dacă nu mii de cazuri asemănătoare. Sigur, dânsul poate pretinde, senin, că n-a comis „nicio ilegalitate şi nici măcar ceva imoral" atunci când a făcut rost de un loc de veci în cel mai râvnit cimitir din Capitală. S-a „descurcat", ca să-l cităm, lăsând a se înţelege că la fel ar proceda oricine s-ar afla într-o asemenea situaţie. Să fim serioşi! Câţi dintre dvs. aţi avea şansa să vă înmormântaţi rudele alături sau în locul marilor personalităţi ale istoriei?

Dezvăluirile din „Adevărul" ne arată şi altceva. Dincolo de faptul în sine, adică existenţa traficului cu locuri de veci pe o piaţă mai neagră decât moartea. Ceea ce pare banal într-o ţărişoară sufocată de şpagă şi de nesimţire. Morala e că, după ce au „furgăsit" aproape tot ce se putea în aceşti 20 de ani, de la fabricile statului şi până la pământurile oamenilor, potentaţii de tipul primarului Vanghelie şi al amicului Voicu nu se dau înapoi să pună stăpânire şi pe viaţa de apoi!