Adevarul.ro

Măcar azi, ar trebui ca politicienii să lase deoparte interesele meschine şi certurile de mahala.

Regele Mihai împlineşte, astăzi, rotunda şi respectabila vârstă de 90 de ani. Pentru cei mai mulţi dintre noi, cei născuţi în anii dictaturii comuniste, viaţa fostului Suveran al României rămâne o pagină de istorie îndepărtată şi, pe alocuri, enigmatică. Despre care am aflat, prima dată, din povestirile în şoaptă ale bunicilor şi am citit, apoi, în cărţile sau ziarele apărute în ultimele două decenii. Că n-a fost de ajuns pentru a lămuri rolul acestui personaj tragic ne-o dovedeşte ceea ce se întâmplă în prezentul imediat.

E suficientă o căutare pe Google ca să afli că despre Regele Mihai se scrie mai puţin decât, de pildă, despre Traian Băsescu! Sigur, tot cifrele ne arată că utilizatorii de internet sunt de cinci ori mai monarhişti decât românii. Dar, în zilele noastre, cei care-şi declară simpatia pentru familia regală s-au înmulţit atât de repede încât aproape că nu mai ştii ce să crezi. Motivaţia pare să fie aprinsa dezbatere iscată de afirmaţiile jignitoare ale actualului şef al statului la adresa predecesorului său.

La două-trei ore după ce ziarul nostru va fi fost deja răsfoit de cititori, Regele ţine un discurs în faţa Camerelor Reunite ale Parlamentului. Nu ştiu ce va spune Majestatea Sa. Pot bănui că va încerca să ne transmită o îmbărbătare în vremurile grele prin care trecem. Refuz să cred că se va lăsa antrenat, cum susţin adepţii scenariilor conspiraţioniste, în mizeria jocurilor politice, în războiul electoral ce tocmai a început, răspunzând, fie şi printr-o aluzie, afronturilor ce i-au fost aduse de la Cotroceni.

De fapt, acum nu e momentul să discutăm dacă românul de rând e mai interesat de factura la întreţinere decât de forma de guvernământ, dacă România va rămâne republică sau va redeveni monarhie, dacă e mai bun un regim parlamentar ori unul prezidenţial (noi, ca de obicei, am ales calea de mijloc a lui „semi"). Nu e vorba nici de acuzaţiile mincinoase aruncate Regelui, de tăcerea vinovată a unei anumite părţi a intelectualităţii şi nici de ipocrizia admiratorilor de complezenţă ieşiţi din rândurile adversarilor de odinioară.

Măcar azi, ar trebui ca politicienii să lase deoparte interesele meschine şi certurile de mahala, pentru a-i acorda un binemeritat omagiu celui care a condus destinele acestei ţări. Pe dl Crin Antonescu l-aş ruga să se abţină de la comentarii sforăitoare, pe dl Victor Ponta să stea cuminte în băncuţa lui, pe dl Dan Voiculescu să fie mai discret decât un agent secret, iar pe domnii Berceanu, Oltean & Co să lase privirile în jos dacă nu se simt în stare să aplaude decât la vederea unui preşedinte. Pe dl Băsescu nu-l mai rog nimic, întrucât Domnia Sa nu mai are, de mult, urechi să audă.

În numele colegilor de la „Adevărul" (ziar care, ironia sorţii, în '90 era vârful de lance al atacurilor antimonarhice), îi urez Majestăţii Sale un sincer „La mulţi ani!". 

Sabin Orcan este redactor-şef ediţii locale "Adevărul''.