Ce facem de referendum

Întrebarea pe care trebuie să şi-o pună românii rămâne fără răspuns şi de luni încolo.

29iulie 2012. O zi care va rămâne înscrisă în istoria politică a ţărişoarei noastre, indiferent cine va câştiga şi cine va pierde referendumul pentru demiterea preşedintelui. Pe de o parte, suspendatul de serviciu, pe nume Traian Băsescu, susţinut de un PDL din ce în ce mai mic, de cealaltă parte, o „monstruoasă coaliţie", formată din partidele conduse de Victor Ponta, Crin Antonescu şi, cu voia dvs., Dan Voiculescu, la care se adaugă oastea de strânsură a UDMR şi UNPR. Fiecare tabără e susţinută, fireşte, de un anumit număr de cetăţeni. Dacă le luăm după sondajele de opinie, raportul de forţe ar fi cam de unu la doi. Unu pentru Băsescu şi ai lui, doi pentru USL & co.

Sigur, până duminică se mai pot schimba multe, dar întrebarea pe care trebuie să şi-o pună românii, înainte de a decide dacă merg la vot şi pe ce pun ştampila, rămâne fără răspuns şi de luni încolo. Iar ea nu se referă la motivele reale sau închipuite de a-l schimba pe omul care a ocupat, în ultimii opt ani, cea mai înaltă funcţie în stat.

Adevărata problemă e modul în care s-a ajuns aici. Mijloacele pe care politicienii, conform vechiului principiu machiavellic, ne cer să le scuzăm de dragul scopului. Un amic, pe care povestea suspendării l-a dus în pragul exasperării şi a sastiselii, mi-a sugerat o comparaţie foarte plastică. Să admitem că Băsescu a făcut unele lucruri care nu se cad, că uneori s-a comportat cu România ca, de pildă, un bărbat care fluieră o femeie pe stradă.

Şi ceilalţi ce fac? Iau apărarea femeii, zicând c-o salvează, după care o târăsc în şanţ şi-o violează în văzul întregii lumi. Iar dacă lumea ia atitudine, ca în cazul nostru, violatorii sar indignaţi să ne asigure că violul e foarte constituţional şi democratic întrucât victimei s-ar putea să-i placă!

N-aş fi dus în derizoriu discuţia dacă n-aş fi observat că, de la o vreme, simpatia sau antipatia pentru o tabără sau alta parcă ne-au luat minţile. Unii vorbesc despre Băsescu mai urât decât despre Ceauşescu, acuzându-l de toate relele trecutului, prezentului şi, eventual, viitorului. Alţii vor să credem că puşcăriabili şi comunişti se găsesc doar în preajma lui Ponta şi Antonescu. Încordarea e maximă, revărsarea de ură de pe sticla televizoarelor şi a internetului nu dă semne că s-ar opri, dimpotrivă, aşa că mulţi aşteaptă, cu sufletul la gură, deznodământul. Va cădea însă cortina odată cu rezultatul votului de duminică? Aş!

Nu ştiu ce faceţi dumneavoastră de referendum, nu vă dau sfaturi, dar vă pot spune ce-o să fac eu. N-o să mă prezint la urne. Dar nu pentru că ţin cu Băsescu şi l-aş avantaja în baza legii cvorumului, ci pentru că, pur şi simplu, nu vreau să-i legitimez în niciun fel pe cei care vor să-i ia, cu japca, locul. Îmi rezerv dreptul să-mi iau liber şi să-mi petrec ziua cu familia şi cu prietenii. Şi, chiar dacă nu ne vom putea abţine să nu comentăm evenimentele politice ale momentului, la un pahar de vorbă, vă promit că n-o să ne păruim, indiferent de opiniile noastre. Asta e, de fapt, democraţia!

Sabin Orcan este prim-redactor şef adjunct "Adevărul"