Cântă şi fă-i să cânte!

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Dacă pasărea nu cântă?Nobunaga răspunde: «Ucide-o!» Hideyoshi răspunde: «Fă-o să vrea să cânte!»Ieyasu răspunde: «Aşteaptă!». (Poezie populară japoneză)

Poezia s-a născut în Japonia medievală, la sfârşitul secolului al XVI-lea. Cei trei samurai au schimbat definitiv destinul unei ţări sfâşiate de un război continuu. Dintre ei, Hideyoshi a fost adevăratul rege. Când a pornit la drum, Taiko, aşa cum este cunoscut în istorie, avea trei lucruri. Un vis, o ambiţie neclintită şi o lege personală. Tot ceea ce va face va face bine şi până la capăt. Aşa a reuşit să conducă o ţară.

Viaţa este scurtă. Samuraii o măsurau în limita a 50 de ani. Unii dintre noi nu trăiesc cu adevărat nici 10. Cei mai mulţi se nasc deja morţi. După şi înainte nu e nimic. De aceea, tot ceea ce contează e cuprins în această limită. Ca să faci cu adevărat ceva, singura cale e să ai un vis şi să îl urmezi. Iar în drumul tău să atingi destinele cât mai multor semeni.

Cum poţi face asta? Prin muncă. Trebuie să muţi munţii din loc. Să sfredeleşti stânci dure. Să cobori şi să te ridici de o mie de ori. Iar pentru asta trebuie să acţionezi. Cu mâinile în sân nu îţi vei găsi niciodată drumul. Singur nu vei reuşi. Egoismul nu îşi are loc în marile destine. Ca să reuşeşti, ai nevoie să-i convingi şi pe alţii să creadă. Să muncească. Însă nu oricum.

Este cât se poate de greşit să crezi că munca ţine de trup. Dacă nu pui suflet, pasiune în ea, nu te deosebeşti cu nimic de un cal ce trage la plug. Cei mai mulţi lucrează pentru a-şi satisface nişte nevoi primare. Pentru pâinea de pe masă, pentru haine ori pentru a putea merge într-un concediu. Astfel, ecuaţia e simplă. Muncă = Bani = Viaţă. Dintr-o astfel de matematică a existenţei este imposibil să extragi un ţel. E absurd să ai aşteptări mari de la oameni cu aşteptări atât de mărunte. Munca devine o rutină, iar rezultatul o mediocritate.

România zilelor noastre este o construcţie făcută printr-o astfel de muncă. Un castel rudimentar din chirpici, făcut doar pentru a fi făcut. Muncim pentru lucruri mărunte. Avem ambiţii personale mici, de cele mai multe ori obscure sau meschine. Nu înţelegem că ceea ce clădim este casa noastră, nu a altcuiva. Prezentul sau viitorul nu se află într-o bucată de clădire, o remorcă cu grâu sau o bucată de ziar. El se află în fiecare din noi. Clădind o stradă, construind o piesă de maşină sau lucrând la o parte a unui soft, avem impresia că o facem pentru altcineva. Total greşit! Toate aceste lucruri alcătuiesc casa noastră. Locul în care trăim. Şi, dacă se va întâmpla să fie pusă în pericol, va cădea la prima adiere. Pentru că a fost clădită din silă. Şi, odată cu ea, prezentul nostru şi viitorul copiilor noştri. De aceea trebuie să învăţăm cât mai repede să cântăm şi să îi învăţăm şi pe cei din jurul nostru. E singura cale. 

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite