Liceenii bac and roll

Liceenii care au luat 10 la Bac sunt dezinvolţi, prezentabili şi haioşi. Unii au o suculenţă a discursului care denotă că n-au trecut doar prin şcoala vieţii, ci şi prin viaţa şcolii.

În România e mai uşor să înfiezi un batalion de idei fixe decât un copil. Cariera prejudecăţilor şi a clişeelor face de ruşine detenta celor mai aprige vieţuitoare din menajeriile tabloide. Ceea ce trece drept aspră judecare de sine e de fapt zgomot fără sens şi leac. Chiar dacă am avea fruntea netedă de la natură, ea ar căpăta riduri în oglindă. Ne-am pus singuri gând rău şi ne beştelim fioros. Nimic nu ne iese bine. Democraţia a născut o fată pe nume Mediocraţia. Destinul ne zădărniceşte pasienţele şi ne fixează, cu un rictus sadic, în ipostaza ultimei găini din Gostat. Media varsă zilnic un lighean de refrene plângăreţe în creştetul publicului. Potrivit presei, sondajelor de opinie şi părerologilor multilateral calificaţi, arătăm între prost şi mizerabil, cu rare şi nesemnificative excepţii. De îndată ce deschizi fereastra spre o nouă zi, constaţi că plouă cu năzbâtii şi ninge cu platitudini. Indiferent dacă tonul heraldului de serviciu e suav sau impetuos, concluzia rămâne aceeaşi: nu avem nicio şansă. Potop e-napoi şi-nainte.

Când cineva spune, în plină rapsodie a eşecurilor, că se întâmplă totuşi şi lucruri frumoase în România, i se aruncă priviri înarmate cu napalm şi urzici. Îndrăzneala de-a livra veşti bune când lumea aşteaptă mizerii rămâne rareori nepenalizată. Şi totuşi, iată că se petrec uneori acte de igienă mentală, cu sau fără chibiţăreala hermeneuţilor de bodegă şi a analiştilor la foc automat. Alaltăieri, într-o sală a Cercului Militar Naţional, şaptezeci şi ceva de tineri au fost premiaţi de ministrul Educaţiei pentru media zece pe care au obţinut-o la Bacalaureat. Sigur, nume ca Melina Suciu, Horaţiu Todoran, Andreea Cojocaru sau Alina Crăciun nu spun mare lucru astăzi. E foarte posibil însă ca, peste câţiva ani, aceleaşi nume să compună o elită care va lucra aici sau în alte ţări. E foarte posibil ca absolvenţii de azi să fie performerii de mâine în ştiinţe aplicate, medicină, filologie, management bancar sau jurnalism.

Orice iniţiativă de tipul celei promovate de ministrul Funeriu comportă riscuri. Se vor găsi, fără îndoială, oameni care vor pune între paranteze buna-credinţă a demersului şi vor vedea în întâlnirea de joi o manevră de PR sau o sesiune de pieptănat băbesc în timp ce ţara arde. Unii vor readuce în discuţie numărul mare al elevilor care au picat la Bacalaureat. Alţii vor glosa din nou pe teme cunoscute, reale: inerţia şi blazarea profesorilor subplătiţi, scăderea nivelului de exigenţă, perspectiva ca mulţi dintre liceenii străluciţi să studieze la Viena sau Lyon în loc de Cluj şi Iaşi. Prefer să nu intru nici în corala cârtitorilor, nici în cea a textierilor omagiali. Prefer să insist asupra laureaţilor de joi şi asupra întâlnirii pe care ministerul le-a mijlocit-o cu nişte oameni pe care altfel nu se ştie când şi dacă i-ar fi întâlnit: Mihai Şora, Ivan Patzaichin, Ana Blandiana, Gabriela Szabo, Mircea Cărtărescu, Andreea Răducan, Gabriel Liiceanu şi alţii. Premianţii de alaltăieri ocupă unul dintre palierele de vârstă ale excelenţei. I-am văzut pe toţi, am vorbit cu patru-cinci şi am, iertare ştirilor de la ora cinci, veşti bune. Sunt dezinvolţi, prezentabili şi haioşi. Unii au o suculenţă a discursului care denotă că n-au trecut doar prin şcoala vieţii, ci şi prin viaţa şcolii. Cei mai mulţi arată occidental şi invalidează prejudecata conform căreia premiantul e un robot asexuat, fără umeri şi timp liber, cu obrajii supţi şi având drept inconfundabilă ştampilă paloarea bibliotecii. Dacă adaug că una dintre premiante a participat la concursurile de majorete, găsindu-şi însă timp să ia parte la câteva olimpiade naţionale de latină, poate că unii vor zâmbi. E dreptul lor. După cum e dreptul meu să sper în curăţeniasurâsului lor.