Un post inutil: şef la TVR

TVR nu mai are audienţă, nu mai prezintă încredere şi nu mai are curaj.

Pentru că Televiziunea Română zace scufundată în sondajele de audienţă (doar lovitura de sabie ninja în capul bietului chitarist al trupei Holograf a mai scos din anonimat postul public), pentru că preşedintele Traian Băsescu şi miniştrii cabinetului Boc sunt supăraţi pe această instituţie şi pentru că trebuia să li se arunce nişte „oase de ronţăit" plătitorilor de taxă TV, s-a lansat discret pe agenda publică subiectul înlocuirii preşedintelui-director general Alexandru Sassu. După socotelile mele, mandatul lui Sassu s-ar încheia la mijlocul lui 2011.

Poate să ţină supărarea lui Băsescu până atunci? Poate, pentru că B1 TV şi OTV îi stau la dispoziţie. Dacă raportul de activitate al TVR pe anul 2009 va fi respins de Parlament, va cădea Consiliul de Administraţie, va cădea şi pesedistul Alexandru Sassu. Şi atunci îi va trece supărarea lui Băsescu.

Odată aruncat acest subiect în public, apele s-au tulburat. La sfârşitul anului trecut, Cătălin Tolontan a scris pe blogul său că Robert Turcescu s-ar „afla în cărţi pentru şefia TVR".

Turcescu a negat şi, după o lună, a aruncat cocoaşa în vechiul său duşman: „Noul preşedinte va fi Rodica Culcer" (în interviul pentru „Academia Caţavencu"). Rodica Culcer a dezminţit imediat, nimeni nu i-a făcut această ofertă şi nici nu-şi doreşte acest post. (Există o veche antipatie între Turcescu şi Culcer.) La bursa zvonurilor mai circulă nişte nume (dar nu le dăm pentru că nu consemnează zvonuri).

Să mai notăm „dosarul de presă" realizat recent de „Revista 22", în care televiziunea este vopsită în negru (pe bună dreptate), şi nemulţumirile şefului Cancelariei prezidenţiale, Cătălin Avramescu, pe seama aceluiaşi Sassu („Adevărul").

Aceste „mişcări de trupe" mi se par de-a dreptul inutile. Nu cred că există vreun om care, pus în fotoliul de preşedinte-director general, ar mai putea să scoată această instituţie din criza morală şi financiară în care se află şi s-o facă din nou competitivă pe piaţa TV. Nu cred că există vreun manager care, ştiind cum se fură şi cum se sifonează banii în TVR, ar fi în stare să evite dezastrul.

Televiziunea Română nu mai are audienţă, nu mai prezintă încredere şi nu mai are curaj. (De la filmul „Caltaboşii lui Remeş" din 2007, televiziunea a amuţit.) Într-adevăr, sunt destui oameni care s-o scoată din mâna lui Sassu şi s-o tragă în poarta Cotrocenilor. Dar astfel de oameni (pupincurişti) nu ne interesează. Chiar aşa, mai există TVR? Doar când a jucat Unirea Urziceni în Champions League ne-am amintit că există, dar microbiştii credeau că se uită la Pro TV.

Pentru cei 3.000 de angajaţi ai societăţii nu contează cine le este şeful. Servilismul politic este un sport care nu mai deranjează (revoltă) pe nimeni. În această perioadă, în care televiziunile private au redus drastic schemele de personal din cauza crizei, în televiziunea publică nu s-au luat astfel de măsuri. De ce? Pentru că TVR este o epavă.