Adevarul.ro

Numitorul comun în arta modernă a seducţiei este reprezentat de viteză şi de aşteptările mărunte.

Astăzi cucerim pentru o „partidă", nu pentru o viaţă. Tot mai puţin selectivi, mizăm pe cantitate, pe ceea ce ne pică mai repede şi mai uşor. „Îmi place mult X, dar e dificilă. Aş pierde prea mult timp cu ea", mi-a spus un prieten despre o amică pe care i-o prezentasem cu doar o jumătate de lună înainte. „Am ieşit deja de trei ori cu ea în oraş şi... ¬nimic! Se lasă greu", a continuat el exasperat. „Înseamnă că nu-ţi place suficient cât să insişti", am replicat eu. „Diseară îi mai dau o şansă. Ultima! O scot la film şi, dacă mâine nu-mi face micul-dejun, să nu mai aud de ea!", a conchis el.

Manierele, atitudinea, siguranţa, confortul financiar fac parte din arsenalul de seducţie al bărbatului modern. Doar la vârste fragede, când iubim fără background, cu inima şi mintea nealterate de experienţe neplăcute, suntem seduse de vorbe mari şi de gesturi banale. Mai târziu, aceleaşi vorbe devin patetice, e nevoie de cuvinte meşteşugite şi de gesturi ieşite din comun. „Papagalul" prinde însă oricând la o anumită categorie de femei, la fel cum prind şi buzunarele doldora de bani.

Statutul social şi puterea financiară sunt confundate astăzi cu masculinitatea. Contul bancar este asociat cu virilitatea, barosanii fiind dezirabili în special pentru femeile-marionetă. „Avem nevoie de femei supuse, senzuale, care dau senzaţia că nu pot răzbate fără noi. Femeile puternice, independente şi deştepte mă complexează", mi-a mărturisit de curând un domn. Femeia-martir, neajutorată, dar cochetă şi îngrijită, cu un IQ sub medie, dar cu vaste cunoştinţe în arta seducţiei (trebuie să ştie să poarte tocuri înalte, să se îmbrace, dar mai ales să se dezbrace provocator), femeia care tace şi urmează bărbatul necondiţionat (nu din iubire, ci din nevoie), pare a fi azi femeia perfectă. 

Maridana Arsene este editor Adevărul