Adevarul.ro

Pentru că sexul nu mai este tabu, acceptăm fanteziile sexuale ca pe ceva absolut normal în vieţile noastre.

Până şi copiii au astăzi acces la tot felul de informaţii despre sex, spre desosebire de perioada când părinţii noştri ascundeau straşnic orice material pentru adulţi (print sau video). Sexul abundă, e prezent în toate mijloacele de divertisment, în artă, în literatură, despre sex vorbim acum chiar şi la şcoală.

Unii spun că toată această „cavalcadă" e un izvor nesecat de idei. Alţii, pe principiul „ce-i prea mult strică", cred că izvorul se răsfrânge negativ asupra imaginaţiei. Cât de productivă să mai fie ea când sexul e prezent pe toate tarabele, asemenea oricărei mărfi la care avem cu toţii acces? A trecut mult timp de când oamenii se sfiau să vorbească despre sex. Îl făceau, dar respectau o anume etichetă a intimităţii. Un lucru cât se poate de sănătos. Pe vremea aceea, cel puţin la nivel declarativ, sexul în grup, spre exemplu, era o utopie. Astăzi e departe de a mai fi o fantezie pentru mulţi dintre noi şi, ce -este şi mai grav, e că pentru tot mai mulţi a devenit un motiv de fală. Lipsa limitelor exprimării sexuale duce la o lipsă acută de imaginaţie sau la o imaginaţie bolnavă. Căci într-o lume în care avem libertatea şi oportunităţi nenumărate de a bifa totul/orice, fanteziile ţin cumva de suprarealism.

În această lume, fanteziile sexuale neîmplinite sunt puse întotdeauna pe seama ghinionului de a nu întâlni partenerul „de lucru" dispus să-ţi împărtăşească ideile şi dorinţele şi uneori pe incapacitatea de a „parca în locul exotic" unde visezi să descoperi Nirvana.

Maridana Arsene este editor Adevărul