Adevarul.ro

E aberant să aşteptăm o zi anume în care să celebrăm dragostea.

Valentine's Day, o zi în care doar prostia ne mai poate obliga să fim romantici cu orice preţ, să ne drăgălim chiar dacă, în realitate ne vine să ne ignorăm, să ne promitem lucruri irealizabile, în care nu credem deloc, să ne minţim frumos... cu petale de trandafir, inimioare din ciocolată, bijuuri preţioase şi alte asemenea şabloane inutile şi greţoase. O sărbătoare stupidă care, dacă nu eşti cu toate minţile acasă, te face să iubeşti într-un fel anume, asemenea celorlalţi, de parcă dacă nu simţi să-ţi declari dragostea ca ei, cu petale de trandafiri sau inimioare de ciocolată sau din aur, nu ai iubi!

În fiecare an, de obicei după Revelion, trebuie să existe cel puţin un cuplu care să ridice „problema lui Valentin". „Unde mergem anul acesta de Valentine's? X o să meargă la Veneţia, Y o să petreacă romantic la un hotel fiţos şi Z, ce fraier, o să fie în clubul unde noi mergem în zilele obişnuite"... O întrebare la care răspunsul meu diferă în funcţie de starea în care mă găsesc (îndrăgostită sau nu), dar în esenţă e acelaşi. Dacă sunt îndrăgostită, răspund râzând că „Azi e Valentine!" şi că sper să fie în fiecare zi. Şi, cum nu ştiu exact ce voi face mâine, cum aş putea şti ce voi face peste două luni. Dacă nu sunt îndragostită, debitez un scenariu stupid, ce implică toate şabloanele care dau bine, şi râd, ca să fiu sigură că nu sunt luată în serios.

Valentine's Day nu e Crăciunul, sărbătoarea pe care o aşteptăm cu toţii un an întreg, unii respectând chiar şi postul, pentru a împlini o tradiţie şi a trăi într-un spirit care ne împinge să facem lucruri minunate. Să-mi spună mie vreun îndrăgostit că aşteaptă 14 februarie pentru a face lucruri pe care nu le poate face în restul anului şi promit să-mi programez Sf. Valentin asemenea unei sărbători autentice.

Maridana Arsene este editor Adevărul