Moda este plină de paradoxuri care ori te fac să o urăşti, ori să o iubeşti tocmai pentru mecanismele ei alambicate şi de neînţeles.
De exemplu, Săptămâna Modei Haute Couture ar putea fi considerată, de către firile pragmatice, un eveniment dedicat doar câtorva mii de oameni, rezervat unei clientele exclusiviste, singura care-şi permite preţul luxului, dar şi singura care are acces în această lume.
Apoi sunt cei ca mine, visătorii. Cei care ştiu că probabilitatea de a purta vreodată o rochie Elie Saab, de exemplu, este mai mică decât probabilitatea de a ajunge preşedintele României într-o zi. Dar e OK să visezi, după cum spunea o prietenă. Pentru că dacă dai la o parte aerul intangibil al rochiilor, rămâne spectacolul. Adevăratul spectacol al modei, cel lipsit de procese pe culori sau calomnii, injurii şi cancanuri ieftine. Moda care nu este „cusută" după tendinţe, nici după rapoartele de marketing care ordonă revenirea sacoului cu umeri bufanţi pentru că s-a vândut cel mai bine. Moda care nu este lucrată de mâinile unor copii de 12 ani, într-un subsol din India.
Este moda rochiilor create de minţi libere de reguli comerciale ale creatorilor de modă. Este respiro-ul lor de creativitate şi cât de evident devine totul de la prima prezentare. Industria haute couture merge în pierdere de ani buni deja. Banii investiţi nu sunt recuperaţi, dar niciuna dintre casele de modă nu va renunţa prea curând pentru că aceasta este esenţa modei. Este dansul firesc al frumuseţii feminine, dictat doar de naturaleţea mătăsurilor şi al dantelăriilor. Totul pentru zeci, chiar sute de mii de euro. Paradoxal, nu?
Sînziana Boaru este editor Adevărul
* click pe imagine pentru reincarcare daca nu intelegi scrisul.
Trimite Anuleaza