Nu m-a mirat să aud că look-ul lui Audrey Hepburn din „Mic dejun la Tiffany“ rămâne standardul perfecţiunii feminine, în ciuda miilor de filme lansate de atunci până astăzi.
Cinematografia modernă se poate mândri cu efectele speciale care au transformat-o pe Charlize Theron într-un monstru sau pe Zoe Saldana într-o vietate albastră şi atât, dar nu-şi mai poate aroga statutul de generator de stil.
Anii '50 şi '60 au fost, în ceea ce mă priveşte, cei mai prolifici ani ai industriei din acest punct de vedere, iar filmele lansate atunci rămân dovada la îndemâna oricărui sceptic. De la „Domnii preferă blondele", cu o Marilyn Monroe încă frumoasă şi ferită de efectul depresiei, până la „Cum să furi un milion", cu aceeaşi Audrey Hepburn ludică.
De la gigantul Marlene Dietrich, superba Ava Gardner, sensibila Natalie Wood până la adorabila Katharine Hepburn. Toate au lăsat în urmă nu doar roluri celebre şi filme-emblemă, ci şi simboluri ale feminităţii exprimate.
Sînziana Boaru este editor Adevărul
* click pe imagine pentru reincarcare daca nu intelegi scrisul.
Trimite Anuleaza