Alegeri: poporul contra conspiratorilor

Această campanie ne-a arătat că rezervorul intelectual al partidelor a secat.

Cum să explici faptul că românii s-au mobilizat, totuși, la votul de duminică, în pofida celei mai terne campanii electorale din ultimii 22 de ani? Nicicând în scurta istorie a democrației noastre nu am avut o atâta sărăcie de idei și proiecte, capabile a stârni curiozitatea oamenilor, a le pune mințile la lucru și a le cuceri inimile.

Această campanie ne-a arătat, mai evident ca niciodată, faptul că rezervorul intelectual al partidelor a secat, că ele nu mai sunt capabile de a produce proiecte. Este rezultatul politicii "interne" a partidelor de a privilegia loialitatea față de șef în fața profesionalismului, care nu e deloc comod. Încetul cu încetul, cei care pot să facă în viață și altceva decât politică au fost dați la o parte de aceia care nu știu să facă altceva decât politică. Parcă asupra României s-a țesut o uriașă conspirație a mediocrităților.

Dezbaterea internă, efortul de a căuta drumuri și soluții noi, au fost abandonate, ceea ce a convenit și liderilor, care astfel se cred la adăpost de eventuale contestări. O teribilă lene intelectuală s-a așternut peste partidele noastre. Iar liderii s-au lăsat învăluiți de ea, ca de o plapumă moale, caldă, protectoare.

Cine crede că problema se rezolvă numai dând legi contra migrației politice și schimbând sistemul electoral probabil că nu înțelege profunzimea răului. Alegerile au fost, în cea mai mare parte, niște curse cu iepuri pentru primarii aflați în funcție. Să nu se lase ei înșelați de procentele cu care au fost reinstalați, unele demne de republicile autoritare din Asia Centrală! Sunt semnele lipsei dezbaterii și a alternativei, din care ies niște Karimovi și Nazarbaievi de cartier, care se cred jupâni peste populații momite cu te miri ce.

Și totuși, oamenii au ieșit la vot, în număr neașteptat de mare. Dincolo de nemulțumirile politice și economice, care, desigur, și-au găsit exprimare în vot, rămâne acea sămânță de încredere că lucrurile își pot găsi rezolvarea prin mijloacele democrației. Există adevăruri cu privire la societate despre care ne place să nu vorbim - cum ar fi acela că democrațiile nu sunt nemuritoare. Istoria ne-a arătat că ele pot fi ucise de junte militare, de organizații fasciste. Democrațiile pot pieri în mari siesme geopolitice, așa cum s-a întâmplat în Europa de după război. Pot cădea pradă seducției maselor în fața unor lideri puternici.

Boala gravă de care suferă democrația noastră este însă cea a abandonului, a lăsării în paragină de către lideri, elite politice și intelectuale, activiști ai partidelor. Poporul însă, nu a abandonat. După protestele indignaților din ianuarie, este semnul cel mai încurajator că democrația noastră încă se mai poate revigora. Vor înțelege aleșii ce șansă extraordinară le-a fost oferită duminică?

Ovidiu Nahoi este senior editor ''Adevărul'