Salvaţi tinerii şi capitalismul!

Pe când un summit dedicat nu bancherilor, ci marginalizaţilor?

E adevărat, imaginile şocante fac rating. Dar este nedrept că în mass-media s-a vorbit atât de puţin despre reacţia britanicilor la valul de violenţă de săptămâna trecută. Oamenii au condamnat vandalismul şi s-au organizat pentru a curăţa spaţiile devastate, a-i ajuta pe cei în suferinţă şi a încerca să-şi apere modul de viaţă. Izolarea vandalilor a contribuit la stingerea răzmeriţei. Desigur, urmează necesarul răspuns poliţienesc şi judiciar.

Dar, singure, aceste măsuri nu vor putea evita o nouă explozie, în Marea Britanie sau altundeva. Să recapitulăm. În 2008, revolta tinerilor greci. Sute de mii de tineri, elevi şi studenţi, ieşiţi în stradă la Londra şi la Paris, la sfârşitul lui 2010 şi la începutul acestui an. Mişcarea „Indignaţilor" în Spania şi proteste viguroase ale tinerilor în Israel, chiar în aceste zile. Dar şi proteste în Chile, ţară dată de exemplu pentru reformele ei de tip liberal.

Ce se întâmplă, de fapt, cu această generaţie? Pur şi simplu, mulţi dintre membrii ei se simt excluşi. În Marea Britanie, şomajul în rândul tinerilor de până la 25 de ani ajunge la 20 la sută. În Spania şi Grecia e şi mai rău, în jurul a 40 la sută. Atenţie la România, unde şomajul la această categorie de vârstă creşte vertiginos, spre 23 la sută! Iar o calificare şi o slujbă aproape că nu mai permit unui tânăr să aibă o casă a lui şi să-şi întemeieze o familie. Acestea sunt motivele care i-au scos în stradă pe israelieni şi chilieni. Tinerilor greci care au protestat în 2008 li se spunea „generaţia celor 600 de euro" - salariu cu care în Grecia abia dacă se poate trăi.

Capitalismul speculativ, de cazinou, nu numai că a stat la baza actualei crize. Dar a distrus capitalismul productiv şi a dus la marginalizarea celor care n-au avut acces la masa de black jack. Unii au câştigat enorm, dar au proliferat şi zonele marginale, junglele urbane, cu tineri manevraţi de interlopi locali, locuri în care „egalitatea de şanse" rămâne o expresie fără acoperire.

Ceva trebuie schimbat aici. Se fac planuri de salvare a băncilor şi a statelor, fără de care lumea s-ar prăbuşi. Pentru acestea, cetăţenii trebuie să plătească. Pe când însă un summit european sau un G20 dedicat nu bancherilor, ci marginalizaţilor? Pe când un plan pentru locuri de muncă şi susţinerea clasei mijlocii? Fără toate acestea nu se poate vorbi despre ieşirea din criză. Sau ne amăgim că noi vom juca toţi la bursă, în timp ce un miliard de chinezi, plătiţi mizerabil, vor munci 12 ore pe zi ca să ne dea haine de firmă ieftine?

Reacţia viguroasă a britanicilor arată că oamenii îşi doresc să trăiască în acel capitalism corect şi bun, în care fiecăruia i se dă o şansă, iar munca este respectată. Este acum rândul liderilor să umble la rădăcinile răului. 

"Este acum rândul liderilor să umble la rădăcinile răului."