Să fim şi noi greci?

Ce se întâmplă azi la Atena ar fi bine să ne dea de gândit.

„Zilele următoare vor fi critice pentru stabilitatea financiară şi redresarea economică în Grecia şi în Europa" spunea, joi, comisarul pentru Economie şi Afaceri Monetare, Olli Rehn. La acest sfrârşit de săptămână, marile publicaţii europene şi-au deschis ediţiile cu acest subiect. Astăzi sunt aşteptate concluziile miniştrilor de Finanţe ai zonei euro, în legătură cu un nou program de asistenţă pentru Grecia.

Privit din România, care a acceptat austeritatea cu inima senină, cazul Greciei pare simplu: nişte belferi obişnuiţi să petreacă pe datorie nu mai vor să dea banii înapoi şi ies în stradă să se bată cu poliţia. Ei bine, nu e chiar aşa. Da, răzvrătirea face parte din felul grec de a fi. Aşa şi-au creat statul modern, în secolul al XIX-lea, aşa au scăpat de dictatura coloneilor, în 1974.

Pe de altă parte, ce se petrece azi este prăbuşirea unui sistem politic născut odată cu revenirea democraţiei. Nu se poate spune că Grecia nu a avut, în toţi aceşti ani, „stabilitate politică". Două mari partide, „verzii" de centru-stânga şi „albaştrii" de centru-dreapta s-au rotit la putere. A rezultat un sistem clientelar perfect, clădit în jurul a două familii, Papandreu şi Karamalnis. „Clasa politică" românească are pentru ce să fie invidioasă.

Ei bine, când politicienii români ne vând ideea „reformelor" pentru „simplificarea" scenei politice, nu ne duc ei, oare, într-acolo? Nu cumva, în Balcanii noştri, diversitatea şi confruntarea permanentă sunt mai degrabă garanţii ale controlului public asupra puterii, decât un sistem politic înţepenit, care-l imită pe cel anglo-saxon doar ca formă? Nu cumva, în numele „stabilităţii", o mână de privilegiaţi îşi ascund corupţia cumpărând, la nevoie pe datorie, somnul liniştit al cetăţenilor? Nu cumva, la noi, barierele puse în faţa unor noi forme de manifestare politică - vot uninominal, înregistrare greoaie a partidelor, garanţii financiare uriaşe - vin să descurajeze orice formă de control public?

Răspunsul vine tot din Grecia, dar poate nu-l vedem din cauza petardelor aruncate de câteva sute de tineri violenţi. Zeci de mii de indignaţi de toate ideologiile, vârstele şi ocupaţiile, ocupă Piaţa Syntagma din Atena sau zona din jurul Turnului Alb din Salonic. Ei cer plecarea elitelor corupte care au condus timp de 30 de ani. Discursurile sunt limitate la două minute şi se discută alternative pentru combaterea crizei. Totul seamănă cu agora clasică ateniană şi mulţi comentatori vorbesc despre o nouă formă de democraţie. Sau, mai curând, despre renaşterea ei.

Nu ştim ce vor aduce zilele următoare Greciei şi Europei. Dar ceea ce se întâmplă azi la Atena, Salonic şi în alte oraşe ar fi bine să ne dea de gândit. Oamenii aceia caută singuri o soluţie la problema lor. Sau, poate, noi ne mulţumim cu „stabilitatea"?