Golănia de la Bucureşti

Degeaba schimbi sistemul dacă oamenii rămân aceiaşi.

S-a umplut Bucureştiul de panouri care ne invită la referendum: ar trebui să decidem asupra viitoarei organizări a celei mai mari municipalităţi a României. Tema ar fi importantă dacă la mijloc n-ar fi o mare cacealma. În primul rând, organizarea unei metropole înseamnă studii temeinice, făcute de specialişti. Şi nu cine ştie ce năzdrăvănii scoase din joben de politruci. Apoi, răspunderea pentru adoptarea celei mai bune variante ar trebui să revină decidenţilor politici, după dezbateri şi consultări cu  grupurile intreresate. Şi nu aruncată în spatele unor pensionari aduşi la urne cu mici şi bere.

Marile oraşe ale Europei propun modele diferite. Unele îşi aleg direct primarul general, precum Londra. La Paris sunt 20 de primari de arondismente şi un primar general, toţi aleşi de consiliile locale. La Bruxelles nici măcar nu există primar general, fiecare dintre cele 19 comune se administrează autonom. La Moscova, nimeni nu se mai oboseşte cu alegerea primarului, îl pune direct Kremlinul. Şi aşa mai departe. Totul depinde de cultura administrativă locală, de moştenirea istorică şi, bineînţeles, de împrejurările politice. Atunci, ce să fie mai bine pentru Bucureşti?

Nu vă chinuiţi să aflaţi răspunsul. Degeaba schimbi sistemul dacă oamenii rămân aceiaşi. Aşa au fost amăgiţi românii şi cu votul uninominal. Li s-a vânturat că va aduce o schimbare în relaţia dintre alegători şi aleşi, că va primeni clasa politică şi alte baliverne. Vedem astăzi că nimic nu s-a schimbat, asta în cel mai bun caz. Normal. Partidele care furnizează candidaţii sunt aceleaşi. Moravurile, aceleaşi. Oricum ai face regulile votării, din urne tot ăia ies! Toată agitaţia cu votul uninominal a fost doar o pancartă propagandistică, bună de dat cu ea în cap adversarilor politici.

Aşa şi cu Bucureştiul. O nouă organizare nu va aduce nimic, câtă vreme în spate se vor afla aceleaşi grupuri, sprijinite de aceiaşi politicieni. Să nu ne facem iluzii! Nu despre cetăţean este vorba. Ci despre bugete de circa un miliard de euro, scoase de sub controlul primarilor de sector. Pentru asta se luptă Sorin Oprescu şi Elena Udrea! Pentru asta se dau de ceasul morţii primarii de la sectoare. Este, evident, şi o miză a mafiei imobiliare şi a achiziţiilor publice, a firmelor de salubritate şi de lucrări edilitare. Şi pentru a tranşa disputa, ei ne cer patalama democratică.

Dar asta nu mai e democraţie, asta e golănie! Este ca şi cum ai chema o persoană onorabilă să arbitreze caftul dintre nişte derbedei gata să se umple de sânge. Igienic este să stai deoparte. Iar democratic este ca această farsă electorală să fie boicotată. Ar fi cel mai bun mesaj pe care cetăţenii l-ar putea da politicienilor: că nu poţi schimba România înainte de a te schimba tu însuţi.