Corupţia de partid şi de stat

Există un sistem piramidal, organizat, de absorbire a banilor.

Când a vorbit în copleşitorul atrium al Deutsche Bank din Berlin, în faţa unei asistenţe selecte, formată din oameni de afaceri, diplomaţi şi importante figuri din media germană, preşedintele Băsescu nu avea cum să ocolească  stânjenitoarea chestiune a corupţiei din România. Rezumând, el le-a spus nemţilor cam aşa: spuneţi-ne cine sunt funcţionarii care vă cer şpagă şi noi îi arestăm. Cum nu am aflat ca nemţii să se fi înghesuit la biroul de reclamaţii, ar însemna ori că în România nu se ia şpagă, ori că şi nemţii dau, aşa că ciocul mic.

Nici una, nici alta. De fapt, atunci când le-a vorbit nemţilor, preşedintele a fost atât de departe de realitate încât numai prezumţia de neştiinţă îl poate scuza. Adevărul este că şi să vrea, firmele care lucrează corect nu ar avea cui să dea şpagă, fiindcă la anunţarea licitaţiilor, câştigătorul este deja stabilit. Nu sistemul este corupt. Corupţia este, de fapt, sistemul.

Până şi Comisia Europeană ştie cum se face în România. Uneori, licitaţiile se anunţă în termen scurt, astfel încât numai cei „iniţiaţi" pot să se pregătească. Alteori, caietele de sarcini sunt făcute cu „dedicaţie" pentru ca numai o anume firmă să poată îndeplini condiţiile. Mai sunt licitaţii cu „iepuri", în care concurenţii ştiu dinainte cine trebuie să câştige. Şi aşa mai departe. Orice intrus este victimă sigură într-un asemena joc. Aşa se face că o firmă germană de talia SAP se plânge că nu a câştigat vreo licitaţie în România, deşi are lucrări în toată lumea.

Am asistat în ultimele săptămâni şi luni la un şir de arestări şi puneri sub acuzaţii printre funcţionari guvernamentali şi oameni de bază din partidul de guvernământ. Toate au în comun un anumit traseu obscur al banilor. Mărturii, frânturi de stenograme sau fragmente din documentele de urmărire penală lasă să se întrevadă existenţa unui sistem piramidal, bine organizat, de absorbire a banilor negri.

În ultimul timp, preşedintele Băsescu a început să se pronunţe tot mai vehement împotriva fenomenului. Deocamdată însă, el nu face decât să consacre expresia „băieţilor deştepţi", aşa cum predecesorul său, Ion Iliescu, ne-a lăsat-o pe aceea a „capitalismului de cumetrie". Dar rămânem, ca şi atunci, doar cu vorbele? Sau preşedintele va merge mai departe? De exemplu, spunându-ne pe cine a girat şi susţinut politic, dintre cei care astăzi patronează reţelele de corupţie ale partidului şi statului. Sau de unde au venit exact banii, albi sau negri, care au ajutat la alegerea şi apoi la realegerea Domniei Sale. Preşedintele nu se poate extrage dintr-un sistem în care a navigat 20 de ani.

Şi de ce n-ar face-o, dacă tot le cere acum oamenilor simpli să strângă cureaua?  În definitiv, nu mai bine o moarte politică în glorie, decât o retragere prin dosul Palatului?

Ovidiu Nahoi este senior editor "Adevărul''