Ce să caute Victor Ponta la Bruxelles?

Afacerile europene privesc direct guvernarea.

Nicio surpriză în „pretenţia" premierului Victor Ponta de a reprezenta România în Consiliul European. Participarea „tradiţională" a preşedintelui Băsescu este doar rezultatul unei „înţelegeri interne" cu fostul premier Emil Boc, în care acesta din urmă a lăsat în mâinile preşedintelui o sarcină prin excelenţă guvernamentală.

Într-adevăr, Consiliul European reuneşte „şefii de state şi de guverne". Îi găsim acolo pe preşedinţii Franţei sau Ciprului, de exemplu, dar ei chiar conduc guvernele, prin prerogativele lor constituţionale. Nu e cazul la noi. Cât despre noţiunea de „şef al statului", folosită în limbajul comun, ea nu este înscrisă în Constituţia noastră.

În scurtul său mandat, Mihai-Răzvan Ungureanu a lăsat lucrurile cum erau - pentru că i-a convenit, pentru că nu a vrut să-l deranjeze pe Traian Băsescu sau pentru că nu a avut timp destul să se ocupe de asta, contează acum mai puţin. Dar dacă noul premier vrea să schimbe foaia, atunci o poate face.

Ba chiar ar însemna un pas în direcţia pozitivă, spre „internalizarea" afacerilor europene. Printr-o păguboasă interpretare, venită cel mai probabil din neştiinţă, Uniunea Europeană este privită în continuare la noi drept un subiect de „politică externă", de parcă n-am fi înăuntru de mai bine de cinci ani. În realitate, afacerile europene privesc direct guvernarea.

Desigur, problema nu se rezolvă prin simpla schimbare a persoanei care ne reprezintă în Consiliu. Premierul ar trebui el însuşi să pună în dezbatere formarea poziţiei României, consultând atât Parlamentul, cât şi grupurile de interese - asociaţii patronale şi de producători, asociaţii ale consumatorilor, sindicate, grupuri profesionale şi aşa mai departe. Iar aici ar interveni şi rolul mediator al preşedintelui.

Poziţia României este rezultatul armonizării intereselor interne - unele contrare - şi nu se stabileşte în birou, de nişte băieţi, fie ei cu funcţiide reprezentare politică. Abia dacă va face acest mecanism să meargă, premierul Ponta va demonstra că e cu adevărat interesat de reprezentarea europeană a României, şi nu de marcarea teritoriilor în politicianismul dâmboviţean.

Şi mai este ceva: a apărut propunerea ca, pentru a se da un exemplu european de coabitare, să se ducă la Consiliu şi preşedintele, şi premierul. Dar ceea ce a mers o singură dată, în 2008, când preşedintele de atunci al Poloniei, Lech Kaczynski, şi premierul Donald Tusk au avut un diferend asemănător, nu mai merge astăzi.

Noul format al Consiliului, de după intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona (1 decembrie 2009), presupune un singur reprezentant din fiecare stat membru. Al doilea ar rămâne pur şi simplu la uşă. Ceea ce nu ar fi chiar un exemplu pentru prietenii noştri europeni. Mai degrabă i-ar face să se umfle de râs.  

Ovidiu Nahoi este senior editor ''Adevărul''