Bogaţi, dar proşti

Cu potenţialul nostru agricol ar trebui să stăm la discuţii  doar cu Franţa şi cu Italia.

Avem primul produs românesc inclus în sistemul european de calitate: „magiunul de Topoloveni"! E adevărat, în lista de peste 1.000 de produse de acest gen, germanii au o sută, francezii au depăşit de mult două sute, vecinii ungari au şi ei zece.

Dar să nu ne lamentăm, căci Dumnezeu ne-a binecuvântat. Nu credeţi? Mergeţi să vedeţi ţăranul croat cum dă la o parte bolovanii ca să elibereze câteva petice de pământ ars. Priviţi întinderile de solarii şi sere de pe stâncile din Spania. Sau la felul cum fermierul olandez îşi cultivă, impecabil, pământul lui gălbui şi nisipos, smuls cu greu mării. La noi? La noi, dacă ţi-a scăpat o sămânţă din buzunar şi te întorci acolo peste un timp, vei vedea că a rodit! Cu potenţialul nostru agricol ar trebui să stăm la discuţii în Uniunea Europeană doar cu Franţa şi cu Italia. Azi luăm lecţii de la mai micii vecini ungari şi bulgari.

Există şi o veste bună: conjunctura globală ne e favorabilă. Cererea de alimente creşte constant, la fel, preţurile. Guvernanţii, investitorii şi sofisticaţii lideri ai sistemului financiar ar fi inspiraţi să coboare puţin prin noroaiele satelor româneşti. Nu dintr-un vechi reflex ceauşist, ci pentru a scoate la lumină o comoară.

Da, ne lipsesc multe. Lipseşte un sistem de microcredite - iar dacă bancherii noştri sunt prea pretenţioşi, poate îl aducem din Bangladesh pe Muhammad Yunus, laureat al Premiului Nobel pentru Pace, inventatorul sistemului de microcreditare care a scos din sărăcie milioane şi milioane de oameni. Ne lipseşte reţeaua de colectare a produselor direct din gospodării şi din ferme - asta fiindcă şi infrastructura rutieră şi feroviară sunt la pământ. Accesul la banii europeni e greoi, din cauza birocraţiei interne - deşi, la capitolul dezvoltare rurală, cu un grad de absorbţie de peste 20 la sută, stăm infinit mai bine decât în cazul fondurilor de coeziune. Toate acestea sunt piedici în faţa unei Românii cu zeci de mii de firme de familie care să producă alimente la standarde europene. Am discutat cu economişti care spun că numai dezvoltarea rurală ar putea aduce o creştere anuală de 3 la sută a PIB, în următoarele decenii.

Din păcate, populismul de dreapta, la fel de nenorocit ca şi cel de stânga,vede mediul rural ca pe unul de asistaţi şi de beţivi, nefiscalizaţi şi care nu contribuie la fondurile de sănătate şi pensii. E adevărat, le lipseşte spiritul antreprenorial - nu s-au născut învăţaţi - şi au nevoie de un impuls. Pentru aceasta, politicile publice şi sectorul privat trebuie să-şi dea mâna. Iar liderii politici să înţeleagă lumea rurală şi ca altceva decât un loc unde votul se cumpără pe un mic şi o bere. Veţi vedea atunci că oamenii vor primi o altă motivaţie pentru a munci. Iar România nu va mai fi locul proştilor care stau pe un munte de bogăţie.