Băse e tare

Guvernul Boc este ultimul  avanpost al citadelei prezidenţiale.

După degringolada din primele zile de protest, puterea îşi revine din pumni şi răspunde cu prima reacţie coerentă: rezistenţă şi temporizare. Vocile din interiorul PDL care afirmau că „Boc e vinovat, Boc trebuie să plece" au fost reduse la tăcere. „Strategia de comunicare", pusă la punct în ultimele zile, a schimbat orientarea.

Strada trebuie ignorată, iar Guvernul Boc - susţinut cu orice preţ. El este ultimul avanpost al citadelei prezidenţiale. Dacă Boc s-ar prăvăli, atunci preşedintele ar rămâne singur în faţa străzii, a cărei reacţie ar fi atunci una singură: „Acum pleci tu!" Rămânând Guvernul Boc, timpul va face restul. Oamenii se vor plictisi să tot iasă în stradă - deja, protestele au scăzut în intensitate. Frigul şi mai ales senzaţia de singurătate resimţită de tot mai puţinii manifestanţi vor face ca vâlvătaia să se stingă. Până la urmă, aşa se întâmplă cu toate mişcările fără de lideri şi fără de program.

„Modernizarea statului", care în zilele acestea a luat o pauză, va continua. Curtea Constituţională va aproba comasarea alegerilor. Votul prin corespondenţă va fi trecut, probabil prin forţa asumării răspunderii, dacă ­UDMR nu va reveni între timp la sentimente mai bune. Legea sănătăţii, de data aceasta „garantată" prin revenirea doctorului Arafat la minister, va fi promovată. Alegerile din noiembrie se vor termina fără un învingător net, ceea ce înseamnă că tot preşedintele va face jocurile. PDL, alături de un UNPR tras de păr peste pragul electoral, plus cei din Partidul Poporului, cu sau fără Dan Diaconescu (probabil, cu), plus Gigi Becali, dacă va intra, plus ungurii, vor asigura o majoritate parlamentară suficientă. Preşedintele se va blinda astfel în faţa unei proceduri de suspendare care l-ar trimite la popor precum mielul la tăiere. Iar pentru calmarea spiritelor, vor mai da, pe ici, pe colo, câte o sută de lei, vorba lui nea Nicu. „Băse e tare", se spune în popor.

Un singur nor întunecă însă această lume perfectă: nemulţumirea din străfundurile societăţii. Nimeni nu ştie, de fapt, cum va plesni cazanul data viitoare. Deocamdată, cererile străzii rămân rezonabile. Un nou guvern, scrutin anticipat, renunţarea la comasarea alegerilor sunt cereri care se înscriu în normele democraţiei. Dar dacă strada va bascula spre extremă, văzând că protestul democratic şi nonviolent nu are sorţi de izbândă? Dacă, data viitoare, cei de la Noua Dreaptă nu vor mai fi alungaţi din Piaţa Universităţii, ci vor fi primiţi cu aplauze? Dacă violenţa oarbă va înlocui un protest paşnic, dovedit inutil?

Artizanii temporizării se joacă cu focul. Se poate să le iasă. Dar dacă se ard, întreaga Românie va lua foc, cu urmări catastrofale!

"Nimeni nu ştie cum va plezni cazanul data viitoare."

Ovidiu Nahoi este senior editor Adevărul