Ai cui sunt rromii?

Vestul devine pentru noi egoist, cinic, ipocrit. Şi, mai ales, naiv.

„Şi, mă rog, de ce ne fac nouă reproşuri pentru problema lor cu ţiganii? Să şi-i ţină, acolo, că tot ne dădeau lecţii de integrare! Acum nu ne mai ceartă că îi discriminăm?" Aceasta ar fi o sinteză a numeroaselor reacţii apărute pe forumurile diverselor publicaţii, în josul relatărilor privind ofensiva împotriva nomazilor aşezaţi în tabere ilegale din Franţa şi nu numai.

E de ajuns ca această problemă sensibilă să ne fie pusă în faţă ca să ne redescoperim clişee vechi, uitate prin cine ştie ce cotloane ale minţilor noastre. Dintr-odată, Vestul devine pentru noi egoist, cinic, ipocrit. Şi, mai ales, naiv. Vestul nu înţelege adevărata problemă. Pe când noi, omenoşi şi pragmatici, aspri, dar drepţi, cunoaştem viaţa aşa cum e şi nu avem a primi lecţii de la nimeni. Parcă ne-am afla în memorabila scenă din filmul „Balanţa" al lui Lucian Pintilie, realizat după cartea lui Ioan Băieşu. În mijlocul unui chef monstru, primarul satului se ridică şi spune, în uralele preotului, preşedintelui de CAP şi ale câtorva securişti veniţi cu treabă: „Ascultaţi ce vă spun, americanul e ăl mai prost om de pe lume!"

În realitate, Vestul acesta ipocrit şi naiv are o problemă cu nişte oameni care vin de aici, din România. Noi nu ştim cum să o rezolvăm şi se pare că nici ei nu prea au soluţii. Dar asta nu înseamnă că ţâfna forumistă trebuie tradusă în indiferenţă politică şi în pasarea chestiunii în braţele celorlalţi, prevalându-ne de dreptul la liberă circulaţie. România nu poate rezolva singură problema rromilor - nu poate de 150 de ani - dar este prima care trebuie să ceară o politică europeană în acest sens. Iar propunerile trebuie să vină de la noi, fiindcă aici e originea problemei. Desigur, rezolvarea nu va veni imediat, dar o demonstraţie de voinţă va consolida locul României în Uniunea Europeană, nu îl va slăbi.

Poate că ne va trezi măcar ameninţarea rostită printre dinţi de secretarul de stat Pierre Lellouche, cum că ne-ar putea fi tăiate fonduri europene şi ne-ar putea fi amânată aderarea la Spaţiul Schengen. Să nu fim naivi, stă în puterea Franţei să ne facă asta, aşa cum a stat în puterea ei ca noi să avem astăzi un comisar european pentru agricultură. Din păcate, poziţia noastră de respingere a problemei vine în continuarea unui alt caz în care ne-am contrariat partenerii: atunci când am anunţat că vom da un milion de paşapoarte cetăţenilor unui stat care nu este membru al Uniunii. Fără a consulta statele membre, fără a le preveni măcar.

Poate că un astfel de comportament este pe placul unei bune părţi a opiniei publice de la noi şi aduce voturi.  Însă cea care pierde pe termen mediu şi lung - acel orizont de timp în care trebuie să gândească liderii responsabili - este chiar România. Merită? 

"România nu poate rezolva singură problema rromilor."