Acesta e începutul sfârşitului

Măsurile anunţate de preşedinte vor adânci prăpastia socială.

Ceea ce se întâmplă acum în România nu este nici reformă, nu este nici luptă cu criza. Sunt doar măsuri luate cu disperarea înecatului, menite să mai dea statului o gură de aer, înainte de a se duce iarăşi la fundul apei. Ce se va întâmpla, de fapt? Scăderea drastică a pensiilor şi a salariilor din sectorul public va lăsa statului ceva bani, din care vor fi îndestulaţi cu precădere clienţii afacerilor cu guvernul. Suntem nişte naivi dacă ne imaginăm că aceştia vor arde de nerăbdare să-şi investească banii primiţi de la pensionari şi bugetari în economia românească, pentru a crea locuri de muncă!  Cei obişnuiţi doar să sugă din greu de la bugetul statului îşi vor reînnoi colecţiile de Ferrari şi "vuitoane", îşi vor renova după ultimul răcnet vilele de pe Coasta de Azur - aşa cum au făcut şi până acum.

În partea cealaltă, consumul se va reduce drastic. Vor suferi cuptorul de pâine, micul magazin din colţ, benzinarul, măcelarul, lăptarul, precupeţul, micul cârciumar la tejgheaua căruia omul simplu îşi mai ostoia necazurile. O întreagă lume, poate mică, poate sordidă, dar reală, îşi va da obştescul sfârşit după ce impozitul forfetar a năucit-o. Prăbuşirea consumului va reduce încasările la buget, iar finanţele statului vor intra, inevitabil, pe o spirală negativă, imposibil de oprit. Măsurile enunţate joi nu sunt începutul ieşirii din criză. Sunt începutul sfârşitului.

Rezultatul? România se sudamericanizează cu o viteză ameţitoare. Degeaba a aderat la Uniunea Europeană. România este astăzi un stat cu o bază industrială slabă şi cu un grad de corupţie ce face imposibil orice proiect public. În jurul puterii centrale stau camarilele şi clientelele, în cercuri concentrice. România e un stat dependent de banii diasporei şi de instituţiile financiare internaţionale, în care ineficienţa economiei, corupţia şi incompetenţa guvernelor conduc regulat la crize majore şi la ajustări dure, după model argentinian sau mexican. De fiecare dată, săracii plătesc preţul, devenind din ce în ce mai săraci. Iar bogaţii devin tot mai legaţi de puterea politică. Măsurile anunţate joi de preşedintele României vor adânci prăpastia socială, vor spori la cote ameţitoare neîncrederea în stat şi în instituţii, vor lovi însăşi democraţia.

Criza românească e prea profundă pentru a putea fi tratată cu un anunţ disperat al Palatului Cotroceni, sub presiunea FMI. Criza românească nu e doar economică, ea e politică, instituţională şi morală. România are nevoie să-şi recunoască eşecul şi să-şi clădească un proiect nou, punând laolaltă energiile şi competenţele societăţii. Dar, oare, mai sunt românii capabili să se reinventeze şi să-şi imagineze un viitor împreună?