Lăsaţi Japonia în pace!

Numărul de clădiri care se prăbuşesc la seism depinde de codul onoarei.

Oidee trăsnită începe să circule în România după seismul devastator din Japonia: cică am avea ce învăţa de la niponi în materie de pregătire în vederea marilor cutremure. Să ne luăm gândul! O mie de morţi şi dispăruţi, în Japonia, reprezintă, într-adevăr, o cifră infimă, dacă e să o comparăm cu numărul victimelor unui alt tsunami, cel din Indonezia, de la Crăciunul anului 2004 - de cel puţin o sută de ori mai mulţi!

Pur şi simplu nu avem termeni de comparaţie cu Japonia. Măcar dintr-un simplu motiv: în Japonia, un ministru şi-a dat demisia din cauza unei donaţii dubioase, de 450 (patru sute cincizeci) de euro. Diferenţa dintre numărul de clădiri care se prăbuşesc într-o ţară sau în alta la un seism de intensitate serioasă depinde direct de raportarea societăţilor respective la codul onoarei. Nu credeţi? Aşteptaţi viitorul mare cutremur din România şi o să vă convingeţi. Sau, până atunci, priviţi la efectele seismului din 1999 de pe coasta occidentală a Turciei. Blocuri noi s-au făcut praf, îngropând sub dărâmături mii de oameni, în timp ce moschei seculare au rămas în picioare, semeţe ca întotdeauna. Uneori, nu ştii ce e mai distructiv, cutremurele sau lăcomia oamenilor.

Dacă vrem să luăm într-adevăr lecţii folositoare în materie de pregătire antiseismică, ar trebui să privim în cu totul altă parte a lumii. În Chile, spre exemplu. Chile este o ţară cu care, economic şi cultural, ne putem compara. În februarie 2010, în Chile a avut loc un seism de 8,8 grade. Enorm! Circa cinci sute de victime şi nicio clădire majoră prăbuşită. Chile? Da, Chile, nu Japonia!

În 1960, ţara latino-americană a fost devastată de cel mai mare cutremur înregistrat vreodată în lume, de 9 grade. După această experienţă, statul chilian a pus la punct un program strict de pregătire în vederea viitorului mare seism. De atunci, peste Chile au trecut lovitura de stat care l-a răsturnat pe preşedintele Allende, dictatura lui Augusto Pinochet şi apoi tranziţia către democraţie. Dar aceste schimbări politice nu au atins cu nimic standardele draconice în privinţa calităţii în construcţii. Iar în 2010, un Chile democratic şi cu o economie în creştere a făcut faţă onorabil unei mari provocări. Spre comparaţie, un seism de „numai" 7,4 grade, produs în ianuarie 2010 în Haiti, a făcut o sută de mii de victime. Mai mult, a făcut din Haiti un stat prăbuşit, incapabil să mai asigure serviciile publice, măcar la standarde minime. Nu că înainte ar fi strălucit...

Dezastrul ne poate face doar să ne gândim la cât de pregătiţi suntem cu adevărat să facem faţă unei asemenea provocări, din punct de vedere tehnic, organizatoric şi, mai ales, uman. Nu ne putam compara însă cu Japonia. Ne putem întreba doar dacă suntem mai aproape de ­Chile sau de Haiti.

"Suntem mai aproape de Chile sau de Haiti?"