Sentinţa dată în dosarul „Trofeul Calităţii" surprinde printr-o oarecare discrepanţă a pedepselor acordate celor şase inculpaţi. Adrian Năstase a fost condamnat la doi ani de închisoare, faţă de şase-şapte ani, cât au primit ceilalţi participanţi. Aici ar trebui distinse lucrurile.
Trei dintre condamnaţi aveau, la data săvârşirii faptelor, calităţi oficiale. Adrian Năstase era prim-ministru, Irina Jianu era şefa Inspectoratului de Stat pentru Construcţii, iar Diana Gasparovici era adjuncta acesteia. Ceilalţi trei erau oameni de afaceri: Bogdan Popovici şi soţia acestuia, Ioana Popovici, şi Mihail Cristian Vasile.
Mecanismul pus la cale era aparent fără fisură. Sute, poate mii de firme de construcţii erau invitate de către o autoritate a statului, ISC, să participe la un fel de concurs de frumuseţe. Puteai să refuzi? Da, dar cu riscul unor controlae aspre din partea ISC. Aşa că mai bine plăteai taxa de participare, de 15 milioane de lei vechi, şi măcar scăpai de o bătaie de cap.
Taxa însă nu mergea la autoritatea de stat care lansa concursul, ci la firmele private care organizau evenimentul, patronate de soţii Popovici şi de Cristian Vasile. Iar mai departe, banii au mers în campania electorală a lui Adrian Năstase.
O achitare pentru absolut toţi inculpaţii era improbabilă şi scandaloasă, pentru că faptele există, nimeni nu le contestă, ceea ce rămâne în joc e interpretarea lor. Acei bani - vreo 8 milioane de euro - s-au strâns, au fost cheltuiţi aşa cum au arătat procurorii, singurul lucru asupra căruia instanţa avea de chibzuit era împărţirea echitabilă a vinovăţiilor.
În pledoaria scrisă pe care a depus-o la dosar, Adrian Năstase şi-a construit apărarea pe trei piloni: că el n-a ştiut şi n-a organizat nimic, era prea ocupat cu guvernarea ţării, că eventualele vinovăţii depistate de procurori aparţin celorlalţi, nu domniei sale, şi că totul nu este decât un proces cu conotaţii politice. Pledoaria sa pare să fi fost împărtăşită şi de judecătoarea Cristina Rotaru, care a făcut opinie separată. Aceasta a pledat pentru achitarea doar a lui adrian Năstase, dar nu şi a celorlalţi inculpaţi.
Văzând însă diferenţele de amplitudine a sentinţelor, înclinăm să credem că şi ceilalţi doi judecători au fost întrucâtva influenţaţi de retorica lui Năstase, căci e greu de acceptat ca principalul beneficiar al schemei de extorcare să primească pedeapsa cea mai mică. Din această perspectivă, da, se poate spune că procesul a fost unul politic - dar în sens invers decât cel clamat de Năstase. În ultimă instanţă, politicianul a scăpat cel mai ieftin.
Liviu Avram este redactor-şef adjunct Adevărul
* click pe imagine pentru reincarcare daca nu intelegi scrisul.
Trimite Anuleaza