Eşti dramaturg? Renunţă!

Deşi UNITER se laudă că încurajează mişcarea teatrală, în realitate nu dă doi bani pe dramaturgii contemporani.

Ruxandra Badea i-a scris lui Ion Caramitru. Ştim cine este destinatarul. Expeditorul este necunoscut. Are 25 de ani, este gălăţeancă şi are o meserie imposibilă în România de azi: scrie piese de teatru. (Badea nu mi-e rudă, nici amică, dar am aflat ce-a făcut de pe Google.) În luna martie, piesa Ruxandrei Badea, „Reluare", a fost nominalizată la concursul de dramaturgie „Cea mai bună piesă românească a anului 2009". Este o performanţă, pentru că juriul a nominalizat în selecţia finală doar patru piese din cele 82 înscrise în concurs. 

Ruxandra Badea i-a scris lui Ion Caramitru, preşedintele UNITER, o scrisoare deschisă, publicată în ediţia ziarului „Viaţa liberă" din Galaţi (18 mai). Tânăra îşi exprimă dezamăgirea faţă de indiferenţa pe care UNITER o manifestă faţă de dramaturgii contemporani. Piesele lor sunt ignorate de comunitatea oamenilor de teatru (directori, regizori, actori). Bag mâna în foc (şi cu cealaltă torn benzină pe foc) dacă Ion Caramitru îi va răspunde Ruxandrei Badea din biroul său de director al Teatrului Naţional Bucureşti, măcar dintr-un gest de politeţe.  

Epistola necunoscutei Badea poate părea gestul unui creator frustrat, care nu este jucat de teatre. Din afara breslei, într-adevăr, aşa se poate judeca! Dar şi alţi autori au simţit pe... piesele lor aroganţa şi indiferenţa oamenilor de teatru. Din cele 19 piese premiate la concursul amintit (lansat în 1991), doar nouă au fost jucate pe scenele româneşti, majoritatea dintre acestea la teatre de mică anvergură. Cât despre piesele nominalizate în toţi aceşti ani, şi mai puţine au văzut luminile scenei.

Scrisoarea Ruxandrei Badea este „strigătul" unei tinere creatoare către o breaslă surdă. Deşi UNITER se laudă că promovează libertatea de creaţie, că încurajează mişcarea teatrală, în realitate nu dă doi bani pe dramaturgii contemporani. Dacă nu ai pile, dacă nu ai linguşit vreun director de teatru, dacă nu ai intrat în graţiile unui grup de influenţă, dacă nu ai primit o susţinere financiară consistentă din partea unui sponsor, atunci poţi să-ţi arunci piesa la gunoi, nu ai nicio şansă s-o vezi pe scenă! (Asta se întâmplă în toate domeniile din România, putem generaliza fără teamă că greşim.) Ion Caramitru este „ocupat" cu Hamlet, de ce să-şi piardă vremea cu Badea?! Toţi regizorii români sunt „ocupaţi" cu Shakespeare şi Cehov! Trântesc un spectacol pentru care iau onorarii de mii de euro, iar critica snoabă îi aplaudă ca fiind „geniali". (Asta în timp ce actorii angajaţi în teatre au salarii de mizerie.)

Lumea noastră teatrală este generoasă cu aplauzele şi plină de iubire doar când se transmit la televizor Galele UNITER. În restul anului, suferă de autism, este înţepenită în prejudecăţi şi este populată de „insule" create în jurul orgoliilor. Pe aceste „insule", străinii sunt descurajaţi să acosteze. Ruxandra Badea a intrat în „arhipelagul" teatrului românesc şi a aruncat o sticlă într-o apă stătută.