Artiştii mor, televiziunile bocesc

Pentru televiziuni, moartea este mai valoroasă decât bucuria vieţii.

Gheorghe Dinică s-a stins. A fost decesul aşteptat cu sufletul la gură de presa noastră, specializată în nenorociri. Pe 27 octombrie, când maestrul se afla în stare critică, siteul Antena 3 a postat o ştire cu un titlu sinistru: „NU PUBLICA!! A murit Gheorghe Dinică, unul dintre cei mai iubiţi actori ai scenei româneşti". Cei de la Antena 3 au retras-o repede, dar a fost prea târziu. S-au făcut de râs. Şi „România liberă", tot în variantă electronică, s-a grăbit să-l îngroape pe Dinică. Aşa încât, în ziua în care maestrul s-a înălţat cu adevărat să culeagă aplauze la scena deschisă în Ceruri, întreaga presă a sărit cu „temele făcute".

În audiovizualul nostru isteric, moartea s-a marketizat. Televiziunile o împachetează cu nonşalanţa unor negustori de cârnaţi. Dispariţiile lui Ştefan Iordache, Ilarion Ciobanu, Colea Răutu, Nicu Constantin sau Florian Pittiş au fost relatate după aceeaşi reţetă. Există o luptă tembelă (mai ales) între televiziunile de ştiri: cine dă prima! Nu contează cum, dar să fie prima! Imediat după deces (nici mortul nu s-a răcit, Doamne iartă-mă, ce scriu!), se caută repede câţiva prieteni copleşiţi de durere. Ei trebuie să-l jelească live pe cel dispărut pentru că publicul trebuie să plângă. Asta urmăresc ştiriştii: lumea să plângă! Apoi, se difuzează de-a valma secvenţe din filme sau piese de teatru (de care habar n-au nici prezentatorii acestor ştiri). Să fie acolo pe ecran, că-i opera maestrului! În următoarele zile, se împletesc nişte emisiuni „in memoriam" care seamănă cu nişte parastase.

Moartea trebuie vândută la pachet cu bocete şi, neapărat!, trebuie să facă rating. Marii noştri actori, ignoraţi în timpul vieţii de televiziuni în dauna unor paraşute şi a unor golani care se pretind vedete, au ajuns să facă audienţă doar când mor. Pentru televiziuni, moartea e mai valoroasă decât bucuria vieţii. Mă întreb de ce posturile TV ale căror ştiri se întrec să promoveze moartea nu-şi încântă telespectatorii cu viaţa artiştilor (cicluri de filme şi spectacole, interviuri, dezbateri). Nu trebuie să aştepţi moartea unui actor ca să faci un film documentar despre el şi să-l celebrezi. Când televiziunile îşi mai amintesc de cei în viaţă, încropesc nişte programe festiviste, pline de vorbe goale, de nevăzut.

Chiar în săptămâna în care Antena 3 şi „România liberă" îl dădeau mort pe Gheorghe Dinică, TVR Cultural a difuzat filmul „Concurs" al lui Dan Piţa. (Aşa s-a nimerit să fie atunci programat!) Există aici o scenă copleşitoare. Personajul Mitică, interpretat de Gheorghe Dinică, este pe punctul să renunţe la concursul de orientare turistică. Se retrage trist în bezna unor ruine. Când un coleg (Claudiu Bleonţ) îl roagă să revină în cursă, „hai, dom' Mitică!", personajul lui Dinică răspunde: „Am obosit. Duceţi-vă voi! Lăsaţi-mă-n pace! Lăsaţi-mă-n pace!".