Altă generaţie ratată

Senatorul PDL Marius Necula este noua vedetă TV a partidului de guvernământ. O vedetă specializată în vrăjeli.

De câte ori îl văd la televizior pe Marius Necula, senator PDL, repet cu voce tare, ca un disc zgâriat: „Cu ăsta am fost coleg de facultate! Cu ăsta am fost coleg de facultate!" Cei din jurul meu aşteaptă să continui cu detalii, dar mă refugiez în muţenie. (Nu vă aşteptaţi să fac dezvăluri picante despre fostul meu coleg de promoţie din facultate pentru că nu ştiu astfel de lucruri. Şi nici nu scriu acum despre Mario ca să-i plătesc o poliţă pentru că mi-ar fi suflat vreo iubită în studenţie!)

Marius Necula este noua vedetă TV a partidului de guvernământ. În ultimele luni a apărut cu frenezie la Realitatea TV, Antena 3 şi OTV, ţinând partea, cum se spune, partidului pe care-l reprezintă. Cred că are sarcină de partid să se ducă la televiziuni. Şi-i place sarcina asta. (Sau plăteşte ca să apară? Dar să nu facem speculaţii!) Nu spune nimic memorabil.

Spre deosebire de mai vechiul său coleg de partid Adriean Videanu, ministrul Economiei şi Comerţului, care ne bombardează la fiecare apariţie TV cu cifre, cu creşteri ale comenzilor industriale, cu prognoze care ne vor scoate din criză (ca un activist PCR cu propaganda de pe vremuri), Marius Necula este specializat în vrăjeli. L-am urmărit cu atenţie. Nu spune ceva memorabil. Nu are cultură politică (nu are cultură, în general!), nu are idei, nu are anvergură intelectuală, este un biet activist cu tupeu.

Pare mai degrabă un şmecheraş care urmăreşte „să-i facă din vorbe" pe moderatori sau pe adversarii săi. Este tipul care, atunci când îţi vorbeşte, îţi pipăie reverul hainei, te ţine prietenos de mână sau îţi alungă un fir de praf de pe umăr. Are aerul unui gigolo care ar fi în stare (dacă partidul i-ar trasa şi această sarcină) s-o „vrăjească" pe Criza asta antipatică, doar-doar s-ar culca cu ea şi apoi i-ar da papucii.

Nu sunt invidios pe averea senatorului PDL, nu fac mare caz că firmele sale au avut contracte cu statul, că a fost slujbaş influent la FPS şi în administraţia judeţului Galaţi, că a dat din coate în PSD şi că a fost „copilul de suflet" (sau de mingi?) al unui profitor al Revoluţiei din oraşul de pe malul Dunării, Ilie Plătică-Vidovici. Necula s-a descurcat, este un om împlinit.

Dar de câte ori îl văd la televizor pe Marius Necula („Cu ăsta am fost coleg de facultate!") am sentimentul stânjenitor că şi promoţia mea seamănă cu cele de dinainte, pe care le înjuram şi le dispreţuiam. În studenţie am crezut că va veni şi „vremea noastră", că generaţia mea „va ridica munţii din loc" şi că va schimba faţa acestei ţări. Ce naivităţi! Şi generaţia mea, ca şi celelalte pe care le privesc cu revoltă (comunişti reformaţi, demagogi, turnători, pupincurişti şi parveniţi politic), a ratat schimbarea României.

Apariţiile lui Marius Necula la televizor îmi creează un puternic sentiment de ruşine. Ruşinea înfrângerii.