Doar un Căpitan şi-o ţară?

Suntem tentaţi a ne pune destinul în mâinile unui Conducător?

Revista „Historia" publică, în numărul apărut joi, 15 aprilie, documente în premieră legate de nunta lui Corneliu Zelea Codreanu. Desfăşurată la Focşani, în iunie 1925, nunta s-a dovedit o acţiune de propagandă excepţional gândită. Un ritual mistic şi politic în acelaşi timp, cu o sută de mii de oameni cu lumânări în mâini, chemaţi din întreaga ţară. O uriaşă năşie colectivă, cu semnificaţii politice. Documentele din arhivele Siguranţei demonstrează preocuparea autorităţilor vremii faţă de fenomenul ce luase deja amploare. Acţiunea a fost supravegheată, discret, inclusiv prin introducerea de agenţi în trenurile care îi duceau pe "nuni" spre Focşani.

Succesul l-a convins, se pare, pe Corneliu Zelea Codreanu să îşi urmeze propria cale politică, independent de profesorul A.C. Cuza. Într-un fel, actul simbolic de naştere al Mişcării Legionare poate fi considerat a fi nunta de la Focşani, desfăşurată cu doi ani înainte de fondarea oficială a organizaţiei.

Să nu uităm: suntem în anul 1925. România a ieşit cum nu se putea mai bine din Marele Război. Ţara e întregită. Economia se dezvoltă cu repeziciune. Ţăranii au primit pământ. S-a introdus votul universal, a fost adoptată o Constituţie liberală.

Garanţiile de securitate ale României par solide. Europa trăieşte cu frenezie, vrând să facă uitat războiul. Iar România e parte a Europei. Călătoriile sunt libere, cum nu aveau să mai fie pentru români de la al Doilea Război şi până la ridicarea vizelor, la 1 ianuarie 2002.Tot mai mulţi tineri români învaţă la Paris, Berlin, Viena. Norii marii crize nu se arată. Sunt şi probleme, desigur: analfabetism, sărăcie, nedreptăţi. Dar nimic nu pare de netrecut pentru o democraţie promiţătoare.

Ei bine, în această perioadă de optimism, mişcarea antidemocratică a lui Corneliu Zelea Codreanu are enorm de ­mulţi adepţi, mai ales tineri. Astfel că nu e de mirare ceea ce  urmează să se întâmple peste un deceniu şi mai bine, într-o perioadă tulbure pentru întreaga Europă.

Oare numai prezenţa unei puternice comunităţi evreieşti să explice totul? Sau, mai curând, suntem noi, românii, tentaţi a ne pune destinul colectiv în mâinile unui Conducător, derobându-ne de propriile răspunderi politice şi sociale? Credem mai mult în oameni providenţiali decât în reguli şi instituţii?

Astăzi, România traversează din nou o perioadă tulbure, împreună cu întreaga Europă. Tentaţiile autoritare se simt în practici politice şi atitudini din societate. De aceea e important să rememorăm istoria recentă.

Vom înţelege resorturile mişcărilor antidemocratice şi poate nu vom mai repeta greşelile generaţiilor trecute.