Secu’ de la CSM

Florica Bejinaru, noul şef al CSM, a scăpat de verdictul de poliţie politică dintr-o greşeală de aritmetică.

Consiliul Superior al Magistraturii a făcut ieri încă un pas pe calea consolidării reputaţiei îndoielnice de care se bucură în mod constant de cinci ani. A ales-o ca preşedinte pe judecătoarea Florica Bejinaru, cea căreia CNSAS i-a documentat un solid dosar de poliţie politică, de care a scăpat din greşeală.Florica Bejinaru a fost recrutată de Securitate pe 5 mai 1987, dată la care a semnat angajamentul şi şi-a luat în primire numele conspirativ de „Alexandra Ştefănescu". Era juristă la Fabrica de Confecţii din Drobeta-Turnu Severin.

A predat 57 de note informative în care şi-a turnat colegii pentru fapte dintre cele mai grave: neîndeplinirea planului cincinal, nerespectarea termenelor de producţie, proasta gestionare a stocurilor de marfă, nemulţumiri legate de neplata la timp a retribuţiei, comentarii periculoase despre revolta muncitorilor de la Braşov sau despre amnistiile lui Ceauşescu, traficul „cu produse" de la frontiera cu Iugoslavia. Pe 22 ianuarie 1988, ofiţerul care o avea în grijă, lt. maj. Adela Mnerie, a răsplătit-o cu suma de 500 de lei. Colaborarea cu Securitatea a încetat pe 19 mai 1988, dar nu pentru că viitoarea judecătoare ar fi avut vreo tresărire etică, ci pentru că a făcut un important pas în carieră: a intrat în rândurile Partidului Comunist Român.

În mai 2006, Colegiul CNSAS a decis prin vot că Florica Bejinaru, membru CSM şi preşedinte al Tribunalului Mehedinţi, a făcut poliţie politică. În iulie 2006, acelaşi Colegiu a judecat contestaţia judecătoarei şi, bazându-se pe o colosală eroare aritmetică, a decis că Florica Bejinaru nu a făcut poliţie politică. În ce a constat eroarea? Legea spunea că votul în Colegiu se ia în condiţiile unei prezenţe de minimum 8 dintre cei 11 membri, iar verdictul se dă cu majoritatea celor prezenţi.

La analizarea contestaţiei depuse de Florica Bejinariu, erau prezenţi exact 8 membri ai colegiului CNSAS - deci cvorumul era îndeplinit, se putea trece la vot. Patru membri au votat pentru admiterea contestaţiei - şi implicit pentru albirea doamnei judecător -, doi membri au votat împotrivă şi doi s-au abţinut. Colegiul a socotit că 4 e mai mare decât 2 şi a admis contestaţia, uitând să examineze şi amănuntul evident că 4 nu reprezintă majoritatea lui 8, aşa cum cerea legea, ci abia jumătatea sa. Deci contestaţia trebuia de fapt respinsă, iar Florica Bejinaru să rămână cu statutul de colaborator al Securităţii ca poliţie politică. Caz în care, potrivit legii de atunci, urma să se pună în discuţie atât calitatea de membru CSM, cât şi cea de preşedinte de tribunal.

Detaliile privind relaţia Floricăi Bejinaru cu Securitatea şi eroarea prin care a fost albită sunt public cunoscute de trei ani, răstimp în care CSM nu a luat niciodată vreo poziţie faţă de pata pe care o poartă pe rever. Ieri, acest „templu al Justiţiei" şi-a luat pata de pe rever şi şi-a pus-o în frunte.