Mila Curţii

Cu excepţia lui C.V. Tudor, niciun alt lider politic n-a acuzat cu atâta vehemenţă fraudarea alegerilor după ce acestea se vor fi încheiat.

Ca să nu rămână repetent şi anul acesta, Mircea Geoană aşază peste o ţară deja crizată o nouă criză: contestarea alegerilor la Curtea Constituţională, pe motiv de fraudă majoră.Până în dimineaţa de luni, am privit cu detaşare toate acuzaţiile de fraudare a alegerilor. Le-am găsit fireşti, le-am auzit la toate alegerile precedente, fac parte din regula jocului. Câtă vreme toată lumea acuză pe toată lumea de ceea ce toată lumea face, ele sunt parte a mecanismului de control reciproc al partidelor. De luni dimineaţă însă se întâmplă un fenomen straniu: acuzele de fraudare a alegerilor curg dintr-un singur sens.

Cu excepţia lui Corneliu Vadim Tudor, tradiţionalul contestatar al tuturor alegerilor, niciun alt lider politic n-a acuzat cu atâta vehemenţă fraudarea alegerilor după ce acestea se vor fi încheiat. Prin urmare, am încercat să fiu foarte atent la cantitatea şi la calitatea probelor pe care liderii PSD le prezintă pentru a-şi susţine o acuzaţie de asemenea gravitate. Cât priveşte cantitatea, am primit asigurări ferme: camioane cu probe vor lua drumul Curţii Constituţionale. Ieri, camioanele promise încăpuseră în două cutii, aduse pe furiş.

Nici calitatea nu se simte prea bine. Puţinele exemple pe care vicepreşedintele PSD Liviu Dragnea le-a prezentat pe la televiziuni arată că multe dintre acuzaţii se referă la fapte petrecute în campania electorală sau în ziua alegerilor, adică sunt chestiuni de contencios electoral care se reclamă la birourile electorale, şi nu la Curtea Constituţională. Şi nimeni nu l-a întrebat pe Liviu Dragnea de ce s-au apucat să ţipe abia după ce au aflat că au pierdut alegerile. Liderii PSD au explicat zgârcenia cu care prezintă probele prin faptul că nu vor să pună presiune pe judecători.

Tactica e riscantă: dacă nu se asigură, înaintea verdictului, de un suport major al opiniei publice, e foarte posibil ca grenada să le explodeze în faţă. Opinia publică tocmai a dovedit că e destul de imună la manipulări, astfel încât simplul refren "fraudă majoră", cântat obsesiv pe la televiziuni, dar neînsoţit de dovezi convingătoare, devine total insuficient. Procesul însuşi va fi unul ciudat. Potrivit unui judecător constituţional, acesta va fi lipsit de principiul contradictorialităţii, adică nu va fi nimeni acolo care să conteste sau să pună la îndoială probele pe care le depun reclamanţii. Va fi strict o afacere între PSD şi Curtea Constituţională, urmată de o decizie definitivă şi general obligatorie. Ştiind filiaţia politică a unora dintre judecători, ne aşteaptă câteva zile de frisoane.

P.S. În filmul "Tăcerea mieilor" e o secvenţă memorabilă: după ce sadicul Hanibal Lecter măcelăreşte cumplit doi poliţişti, se îmbracă în uniforma unuia dintre ei, apoi îi jupoaie pielea feţei şi şi-o aşază pe propriul scalp.

Mascaţii veniţi să-l captureze pe criminal îl iau drept unul dintre poliţiştii răniţi şi-l evacuează din clădire. Mă uit în aceste zile la jurnaliştii care, în campania electorală, şi-au măcelărit cumplit propria meserie şi-i văd cum tocmai îşi aşază pe scalp pielea ei sângerândă. Mai au puţin şi evacuează clădirea.