Iepuri cu faruri în ochi. Denunţ

După decizia Curţii Constituţionale, toată lumea a rămas ca iepurele în faţa farurilor.

Monitorul Oficial a publicat decizia Curţii Constituţionale privind mutilarea ANI, inclusiv opinia separată a trei judecători. Faptele se confirmă: după ce a declarat ca fiind neconstituţionale patru din cele opt articole cu care a fost sesizată, Curtea s-a apucat din oficiu, fără ca legea proprie să-i permită, să examineze şi articole asupra cărora nu a fost sesizată şi a declarat că e neconstituţională publicarea pe internet a declaraţiilor de avere. Toată lumea a rămas înlemnită, ca iepurele cu farurile în ochi, şi s-a apucat să chinuiască legea ca să respecte întocmai şi integral această decizie. Să clipim un pic şi să examinăm, tot din oficiu, faptele şi, mai ales, făptaşii.

Sunt funcţionari publici? Da, în sensul larg al termenului. Erau în exerciţiul atribuţiilor de serviciu? Categoric. Au acţionat cu ştiinţă? Sigur, pentru că trei judecători au formulat opinie separată şi le-au semnalat celorlalţi şase că nu au voie să examineze articole asupra cărora nu au fost sesizaţi. Au îndeplinit în mod defectuos un act? Da, căci şi-au depăşit atribuţiile cu care legea i-a investit. Au cauzat o tulburare însemnată unei instituţii de stat? Oho, chiar mai multora: ANI, Guvern, Parlament.

Iată acum o definiţie: „Fapta funcţionarului public care, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţă, nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei instituţii de stat se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani". Aşa defineşte Codul penal abuzul în serviciu contra intereselor publice.

Ce-i lipseşte procurorului general să se sesizeze din oficiu şi să lanseze o anchetă? Nu ştiu. Atenţie: eu nu pun în discuţie caracterul definitiv şi general obligatoriu al deciziilor Curţii Constituţionale, ci faptul că şi acestea trebuie date în condiţii de deplină legalitate, tocmai pentru că la ele nu există cale de recurs.

S-o luăm şi altfel. Dacă respingem de plano ideea unei acţiuni penale împotriva celor şase judecători, înseamnă să admitem că membrii Curţii Constituţionale nu pot comite niciodată infracţiunea de abuz în serviciu. Or asta înseamnă să-i plasăm deasupra legii. Sigur, în cazul lor, abuzul se raportează strict la atribuţiile lor de serviciu şi la legea pe care, în exercitarea acestora, o respectă sau o încalcă. E o altă formă de abuz faţă de ceea ce poate comite un primar, un ministru sau orice alt funcţionar public - dar asta nu înseamnă că e mai puţin abuz.

A lăsa nepedepsită fapta lor înseamnă a permite crearea unui precedent foarte periculos. Nesancţionaţi acum, ei vor putea proceda oricând în acelaşi mod - sigur, nu în toate speţele, sau nu în speţele mărunte, dar ne putem trezi ca în decizii cruciale să comită acelaşi abuz şi nimeni să nu poată face nimic. O acţiune penală pentru faptele comise în acest caz ar fi de natură să-i facă mai prudenţi pe viitor în folosirea uriaşei puteri cu care au fost înzestraţi.

Clipiţi, vă rog...