Taxa pe aer

E la mintea cocoşului fiscal. Tai puţin de la mulţi. Aşa gândeşte mintea calculatorului Vlădescu.

Nici dacă e să cauţi în barba lui Sebastian Vlădescu nu vei găsi atâtea idei despre noi şi noi impozite. Iar moflăitorul domn ministru îşi cunoaşte bine misiunea.

Ultima ispravă a şefului de la Finanţe stă în tentativa de asalt asupra Codului Fiscal. Scopul: descoperirea ultimelor rezerve de bani care să îngroaşe teşchereau statului.Se vede treaba că, pe câmpul de luptă bugetar, infanteristul Vlădescu calcă fără frică pe bombe şi bombiţe sociale. Curaj sau nebunie? Răspunsul este la cei care suportă artileria finanţistă. Dacă vorbim de impozitarea tichetelor de masă, atunci miroase de la o poştă a explozie întârziată. Impactul ei poate fi nimicitor pentru mii de angajaţi obişnuiţi să primească la leafă şi ceva în plus pentru de-ale gurii: salam, făină, ulei, cartofi, brânză de burduf şi ce-o mai încăpea în milionul de lei vechi şi ceva, cât face în medie pachetul de bonuri de masă pentru un salariat.

E la mintea cocoşului fiscal. Tai puţin de la mulţi. Milioane de salariaţi cu milioane de bonuri de masă egal câte jde milioane de euro? Aşa funcţionează mintea calculatorului Vlădescu. Tot ce ştie ea, sărmana, e să reinventeze roata impozitării. Să-i forfeteze pe cei care-i stau în cale. Aşa se face că, pe lângă posesorii de tichete de masă, vor intra în tabăra victimelor noi categorii de oameni ai muncii: frizeri, cofetari-patiseri, cârciumari, hotelieri, cărători de rulote, cizmari, spălători auto, blănari, coafeze, maseuri, mânuitori de pompe funebre. Toţi sunt pe lista extinsă a impozitului forfetar.

Probabil că am omis şi alţi andrisanţi ai expeditorului de hotărâri de impunere. Dar ceva merită cu adevărat menţionat: impozitul pe terenul de sub casă! Da, da, aţi citit bine! Nu pe terenul din curtea casei, ci pe cel de sub imobil. Până va primi certificat de inventator al celor mai năstruşnice taxe şi impozite, distinsul domn Vlădescu trebuie să ne spună totuşi dacă ne mai aşteptăm şi la alte creaţii speciale.

Să nu vă miraţi dacă mâine-poimâine, speriat de pumnul în masă al premierului rău da' bun, perceptorul Vlădescu ne va onora cu alte impozite-minune: cele pe gaura cheii, pe umbra dudului bătrân, pe aerul din cutia goală de cremă de pantofi, pe concentraţia de ozon din jurul blocului. Asta-i tot?

Marele creator de modă fiscală mai are în joben: taxa pe poluarea fonică, acciza pe fumul de ţigară, impozitul pe E-urile din salamul de vară, TVA-ul pe circulaţia mărfurilor nevândute, executarea silită pe ajutorul de şomaj. Să nu ne mire. Vlădescu-barbă deasă nu e aterizat aici din Pandora - planeta humanoizilor din „Avatar". Nu. Omul nostru face parte din aceeaşi specie contabilă a celor care, după 1990, n-au înţeles altfel limbajul cifrelor bugetare decât mărind sau inventând impozite şi taxe.

Acesta este ADN-ul politic din care este fabricat organismul oricărui ministru de Finanţe. De aceea ocupăm primele locuri în topul mondial al ţărilor sufocate de fiscalitate, suntem sperietoare pentru investitori şi orbecăim prin criză. Vlădescu este oglinda noastră.