Victorie à la Boc

Deci, Traian Băsescu mulţumit, Emil Boc mulţumit, FMI mulţumit. Poate cere cineva mai mult?

Ce pot face miniştrii Guvernului Boc după ce au scăpat de moţiune? Păi, să-i tragă un chef, că tot a promis Elena Udrea că dă şampania. „Să trăiască, domnu' Boc, n-a mâncat, n-a băut, dar a onorat masa cu scăderea de 25% la salarii şi de 15% la pensii", va anunţa lăutarul, aşteptând suta de dolari - euro nu mai prezintă atâta încredere - lipită pe frunte. Bine că după votul de ieri ­ne-am lămurit. Guvernul a câştigat o victorie à la Boc. Adică o înfrângere care îl menţine în funcţie. România nu a intrat în criză politică. Legile tăierilor bugetare au fost adoptate, iar după „securizarea" Curţii Constituţionale, prin votul de luni noapte, e puţin probabil să mai oprească cineva punerea în aplicare a programului guvernamental de strângere a curelei. Drept urmare, Fondul Monetar va binevoi să ne dea tranşa din împrumut care a stat, vai, sub semnul întrebării. Deci, Traian Băsescu mulţumit, Emil Boc mulţumit, FMI mulţumit. Poate cere cineva mai mult?

Ar mai fi câteva detalii. De pildă, restructurarea aparatului umflat politic din ministere. Aici, supravieţuitorul Boc a primit deja un refuz politicos din partea miniştrilor săi. Poate după ce moţiunea a căzut, premierul va avea mai mult succes în a-i convinge că nu e frumos ­să-şi plătească şoferii cu sute de milioane din banii pensionarilor. Ar mai fi companiile de stat, zonă sacră până acum, de unde nu s-a clintit niciun leuţ din salariile onoratei clientele. Şi, bineînţeles, achiziţiile publice, un mizilic de miliarde de euro direcţionat, de preferinţă, către rude de gradul întâi şi prieteni de familie extrem de apropiaţi. Domnul Boc ar mai trebui să-şi amintească decizia luată în partid ca membrii PDL să renunţe la afacerile cu statul. Poate strecoară o întrebare în acest sens la următoarea reuniune cu colegii.

Din păcate, respingerea moţiunii nu duce şi la alungarea crizei economice din ţară. Tăierile de venituri nu vor mai genera creşterea ­PIB-ului, şi nici sporirea productivităţii. La fel, nici protestele cu ţepe în stradă, nici discursurile patetice ale Opoziţiei. PDL poate fi tentat să creadă că, dacă va impune un control politic şi mai strict asupra instituţiilor statului, va avea de câştigat. Nici pe departe. Un control mai bun asupra statului şi asupra economiei decât a avut Nicolae Ceauşescu nu a avut nimeni în Ţara Românească. Şi nu a ieşit din criză. Guvernarea are nevoie de inteligenţă. Are nevoie de expertiză economică. Are nevoie de onestitate în raport cu cetăţeanul. Şi de dialog cu societatea. Exact ceea ce a demonstrat până acum că îi lipseşte. Petrecere plăcută. Deschideţi şampania! Muzica!