Nota de plată

Reforma statului nu se poate face prin promovarea clientelismului de partid, a imposturii fidele şi a tupeismului agresiv.

Dezmăţul a două sezoane electorale ajunge la scadenţă chiar din prima zi a anului viitor. Ca de fiecare dată, nu politicienii plătesc pentru iresponsabilitate, ci dragul lor popor. Anul 2009 a început în acordurile marşurilor triumfale care anunţau măriri uriaşe de salarii şi pensii. Peste România urmau să curgă numai râuri de lapte şi miere, iar câinilor vagabonzi din oraşe li s-ar fi ataşat în coadă covrigul aferent. În vacarmul general nu se mai putea auzi nicio voce lucidă. Era trădător de neam şi ţară oricine ar fi sugerat că banii promişi nu sunt decât o mare minciună. Scandalurile care au urmat, lupta electorală, criza politică nu au făcut decât să amâne plata.

Ianuarie aduce trezirea din beţia electorală. Valul de scumpiri anunţat, restructurările din sectorul bugetar sunt mai eficiente decât ciorba de potroace. Populaţia s-a distrat, a urmărit cu sufletul la gură telenovela „Uite cine e preşedintele", acum, gata, trebuie să bage mâna în buzunar şi să achite cheltuielile. Guvernul s-a împrumutat la greu pentru a ieşi la liman în 2009, iar acum aşteaptă, cu sufletul la gură, eliberarea următoarelor tranşe de la FMI. În anii următori, numai plata dobânzilor la creditele contractate pe plan intern şi extern va deveni o povară considerabilă pentru bugetul de stat.

Nenorocirea e că zecile de miliarde de euro din împrumuturi s-au risipit pentru a nu declanşa nemulţumiri în perioada electorală. Nu s-a restructurat nimic, nu s-a investit în niciun proiect major de infrastructură. Programele de guvernare sunt fără viziune şi fără direcţie. O cârpeală de azi pe mâine, de la un împrumut la altul.

E greu de crezut că lucrurile se vor îndrepta pur şi simplu de la sine. Mai mult ca oricând, România are nevoie de un proiect economic şi mai puţin de unul politic pentru următorii ani. Nu vom face nimic fără o piaţă internă sănătoasă, în care produsele româneşti să poată acoperi cât mai mult din cererea de consum. S-a bătut atâta monedă pe relansarea agriculturii, dar nu a venit nimeni să spună în cât timp românii nu vor mai cumpăra majoritatea alimentelor din străinătate. Reţeaua de autostrăzi, agricultura, modernizarea localităţilor rurale şi a micilor oraşe pot fi motoare de creştere economică pentru o perioadă lungă de aici înainte.

Numai că proiectele adevărate sunt concepute şi puse în aplicare de oameni competenţi cu adevărat. Reforma statului promisă de preşedintele Traian Băsescu nu se poate face prin promovarea mai acerbă ca niciodată a clientelismului de partid, a imposturii fidele şi a tupeismului agresiv. Preşedintele a promis. E timpul să iasă şi domnia sa din logica electorală. Acum nu mai are ce pierde. Altfel, honoare şi virtute!